My fucked up world or just part of my"insanidade"

Exista oameni rezonabili?

2012-01-15T01:34:00.004+02:00

Oameni care sa se respecte si sa dezbata un subiect din puncte de vedere diferite fara a se jigni si fara a se supara? Oameni care sa aduca argumente valide or else sa taca dracului din gura?

Oameni care daca emit ceva sa isi asume orice ar putea isca dupa aceea? Si sa aiba ceva mai mult decat "e parerea mea" ca argument?

Am incercat sa fac lucrurile altfel decat in modul meu transant, sa pun problema defensiv si cu solutie la sfarsit. Nu merge! Logic ar fi sa revin la felul meu de-a fi si sa ma blochez in stupidul "asa sunt eu deh!" Insa vreau sa mai incerc sa vad daca gasesc oameni de bun simt care sa inteleaga ca nu totul este o drama si ca uneori desi sunt pcte de vedere diferite tot se poate ajunge la un respect comun si la un pod ce strabate cele 2 pareri.

Nu inteleg cum un om cu bun simt si cu un minim de inteligenta&experienta poate sa sustina ceva si apoi daca este taxat sa se incapataneze si sa zica: " e doar o parere" pai ma om bun, lasand la o parte retardarea acestui aspect, cum poti sa nu te gandesti ca orice actiune va provoca si o reactiune? Indiferent daca este corecta sau nu. Cert este ca atunci cand vezi lucrurile doar din unghiul tau si esti determinat sa nu auzi nicio parere contrara indiferent daca este una sincera sau nu, inseamna doar ca esti cu ochelarii de cal si e mai mare pacatul. De ce? Pentru ca oricat de nemernici ar fi unii tot mai gasesti pe cineva in jur bine intentionat.

Nici eu nu imi recunosc greselile din prima tot timpul si apoi sa fac pe martira dar cand zece oameni zic ca sunt beata admit ca e posibil sa existe o sansa sa fi baut cam mult. Nu ma pun cu mainile in sold si zic "avem pareri diferite".

Voi continua sa taxez cand o sa vad ca ceva nu este in ordine. Si daca cineva ma va sanctiona la randul meu in mod sigur nu o voi da cotita ca doar nu am aruncat cu pietre.

Urasc sa argumentez cu oameni care nu au argumente dar au parerea lor.

Urasc oamenii care se caca pe ei de dragul artei.

Enseñame a soñar

2011-12-31T19:52:00.003+02:00

Nu stiu daca ce scriu reprezinta gandurile mele bine trasate dupa care ma ghidez in realitate.

E posibil ca randurile de pe acest blog sa sa fie uneori compuse doar de dragul artei, si de cele mai multe ori sa fie sentimente ce se insinueaza prin cuvinte iar eu sa ma straduiesc sa le deschid portita si apoi sa le astern frumos. Si coerent.

Nu am scris de fiecare data cand am ars dar am certitudinea ca spatiul virtual este singurul care-mi poate gazdui cel mai bine dilemele, angoasele. Desi pe el ajung doar rezumatele. Desi uneori apar comentarii ale unor oameni care nu ma cunosc. Dar macar atunci nu ma simt jignita.

Oh well sunt inca in pijamale in asteptarea noului an. Il astept sa vina si sa vada ca am invatat si inca invat sa razbat.

Sa vina 2012 deci, ca-l astept asa cum am fost intotdeauna.

Cu aceleasi frici, aceleasi crezuri si cu speranta unor noi trairi.

fantasme

2011-12-18T04:48:00.006+02:00

Cand imaginatia te stie la 2 secunde distanta de fantezia refuzata doar din motive de ratiune simti ca nu mai ai aer, timp, vointa. Totul se va intampla asa cum trebuie sa fie. Simti practic ca esti in inaltul fiintei tale si totusi pamantul sta sa iti fuga de sub picioare.

Cand acel dat sa fie este cel care nu iti implineste mult dorita fantezie iti vine sa urli, de neputinta nu de regret. De neintamplare, din cauza ca nu a fost sa fie.

Chiar daca ratiunea are grija sa pastreze totul curat, imaginatia are grija sa te faca sa suferi pentru ceva ce nu s-a intamplat. Ca daca ar fi fost sa fie nu aveai cum sa te impotrivesti.

Secundele in care stii ca esti atat de aproape sunt atat de intense incat te fac sa tremuri. Sa nu stii daca-ti mai esti stapana.

But as always I'm already gone.

Se apaguo?

2011-12-11T03:07:00.006+02:00

Am imbatranit. Sau poate doar am renuntat sa mai cred.

Nu ma mai vad in stare de gesturi nebune, idei jucause si uneori putin mai mult de atat.

M-am oprit si stau incatusata in propria-mi rutina ce imi asigura siguranta de care am tot tinut cu dintii de-a lungul timpului petrecut ca semi adult.

Da, au fost momente in care mi-am simtit inima-n gat, nu am stiut ce si cum, incotro s-o apuc dar pana la urma mereu imi urmam "daca asa simt inseamna ca asa trebuie sa fie".

Zilele in care ma identificam cu diverse personaje din filme si plangeam, traindu-le povestea, par atat indepartate incat ma face sa ma intreb daca o trebui sa fiu mai atenta la filmul meu? Oare nu se intampla asa pentru ca e un film plictisitor? sau doar ca nu mai gandesc cu teribilismul ce ma impingea la acele gesturi marete de-mi dadeau cele mai intense emotii?

Nu stiu daca ce simt acum se califica drept lipsa poftei de viata sau doar usoara maturizare insa stiu sigur ca mi-este dor sa imi treiere prin cap cele mai nebune ganduri. Si apoi in comportament sa apara cele mai (ne)bune gesturi.

La un moment dat toata nebunia trebuie sa duca undeva nu?

2011-12-06T22:55:00.002+02:00

Mi-as dori sa pot urî.

Sanity

2011-11-29T00:14:00.003+02:00

Incerc sa vad adevarul mai mult decat prin propriile limitari. Sa inteleg si sa accept ca adevarul meu nu este al tuturor. Si asa, ma straduiesc sa vad dincolo de ce cred/credeam eu. Dar oare nu ma lovesc tot de propriile limite? Limita culturii, limita durerilor mele, a tolerantei mele. Oare ochii imi sunt limitati si nu se pot ridica mai sus de toate aceste obstacole? Inima mi-e impietrita astfel incat sa fac pasul de la drasticitatea din teorie la una reala?

Mereu am incercat sa asez frumos problema astfel incat sa vad si unghiul celui care este implicat in ecuatie. Si cand nu am putut am incercat sa aflu, sa intreb in stanga si in dreapta. Nu am imbratisat niciodata din prima alte pareri insa am ascultat cum gandesc alti oameni, si de abia apoi am decis sa raman la adevarul meu.

Vreau sa tin cont de orice cred eu ca merita a fi luat in calcul in privinta felului meu de a ma construi, sau a trai. Nu m-am gandit niciodata cum ar fi daca as actiona altfel. Vina, scarba fata de mine ca am fost la fel ca cei pe care ii blamez? Fiind vorba de mine m-as blama mai mult? Nu cred ca as ajunge in asemenea extremitati nici macar eu, insa chiar nu as vrea sa stiu what if.

Plapand, catinel imi mai aduc aminte de mine si de cum trebuie sa invat sa gandesc sanatos, adica si pentru mine. Iar anul acesta am reusit sa dau jos sacul pe care il caram de mai mult de 20 de ani, am facut-o pentru mine si pentru ca am reusit sa ma aproprii de cineva a.i. sa ii arat traistuta cu nespuse. Pentru mine nu este o mare realizare insa pentru psihicul meu este posibil sa fie un prim pas catre mai bine. Mai ramane sa incerc sa accept, in cativa ani, ca trebuie din cand in cand si bine.

[I'm so tired being here but I'll learn to live]

Mitologie

2011-11-27T18:30:00.004+02:00

In vechile traditii babiloniene care fac referire la solistitiul de iarna, capricornul era identificat cu o fiinta benefica, ce ii invata pe oameni si le comunica secretele vietii si ale mortii.

Miroase a frig, delicios!

2011-11-10T07:09:00.003+02:00

Citeam deunazi (adica ieri dar imi place cuvantul) pe wall-ul unei donsoare o povata de genul "este bine ca fiecare dintre noi sa se opreasca si sa asiste la caderea frunzelor". Gandurile care nu-mi dau mie pace in acesta crancena dimineata de noiembrie sunt:

1. Mesajul era preluat de pe un site de socializare pentru ca ea era ocupata cu contemplatul naturii ori noi nu mai suntem in stare sa ne construim singuri devize si povete prin care sa ne bucuram sufletul si pur si simplu preluam diverse feeduri, de pe diverse site-uri cu articole de/scrise la duzina. Pay per articol sau cu ora??

2. Ar trebui sa fie de bun simt sa constientizam nu numai existenta fosnetului frunzelor in miez de toamna, sau a mirosului unui pat de frunze ci a oricarui lucru mai mare (a se citi maret) decat mine, tine, noi. Sa iti dai seama ca rutina ta si marile tale probleme pot fi uneori mici prin comparatie. Si ca exista atatea minuni ale naturii care se intampla pur si simplu iar tu ca individ poti fi doar spectator si ca indiferent de tragi-comedia pe care tu ti-o numesti viata ele vor continua. De bun simt am zis. Nu zic sa te apuci sa filozofezi (ca mine) pe tema, nici sa le deschizi ochii altora prin niste amarate de preluari pe facebook unde atentia cititorului oricum e minima, ci sa iti dai seama de penibilitatea in care te scalzi si sa incerci intr-o zi frumoasa cu Soare sa dai doi bani si pe 'al mai fraier de langa tine. Sau sa folosesti cea mai simpla metoda de comunicare: Respectul.

Ieri am imprumutat de la cineva o carte, azi o duc inapoi pentru ca mi-am dat seama ca am citit-o deja. Ori nu a fost atat de importanta pentru mine incat sa imi dau seama instantaneu de asta ori ma imbat de asemenea cu rutina vietii si fac si eu unele lucruri mai mult decat automat. Este bine de stiut ca in general ma caracterizeaza vorbitul si mai apoi ganditul deci ar putea fi vorba si in cazul de fata de o intarziere in gandire. Oricum mi-era dor de o alta calatorie initiatica de-a lui Coelho, doar in carti daca din betia vietii cotidiene cu greu ma dezmeticesc si eu.

Acum munca, robotel over and out, my blog.

Snatch

2011-10-24T22:24:00.007+03:00

Vocea lui Statham si faptul ca el este povestitorul, vocea lui pune frumos problema

Brad Pitt and his gipsyness. Bine si tatuajele.

Melodia pe care cade ditamai namila dintr-un pumn luat in freza

Benicio del Torro si felul in care vorbeste

Weird seeing a big nigga talking with a brit accent

Cainele care inghite o mingiuta si piuie tot filmul

O gramajoara de irlandezi tigani si o musca bazaind pe fundal

Rasul strengaresc al lui Brad Pitt cand doboara cea de-a doua namila

Ogari alergand un iepure vs batausii unui big bastan alergand un negru obez - scena de milioane, analogie. And the rabbit doesn't get proper fucked.

Si un amestec de mistocareala, drama, replici inteligente si interactiuni nebanuite.

Ma mir cum de nu l-am vazut pana acum.

Adaptarea titlului in romana descrie perfect atmosfera: Unde dai si unde crapa.

Not losing my grip

2011-10-09T02:58:00.005+03:00

Este nimicitor sa stii ca poate nu ajungi vreodata sa contezi atat cat ai nevoie. Stiu ca este greu de recunoscut chiar si in gand, insa uneori micile temeri iti soptesc ca indiferent de cum sta treaba nu vei fi "atat de vital". Poate din aceasta cauza ma impac atat de greu cu moartea si consider ca orice sentiment proclamat ca fiind autentic ar trebui sa fie de lunga durata, pe viata.

Nu mi-este frica de singuratate, insa ma inspaimanta ca nu ajung sa contez. Ma intereseaza prea putin daca viata mea o va lua pe fagasul clasic insa ma terozizeaza gandul ca nu voi ramane pentru eternitate. Nu stiu de ce ma exprim in scris pentru ca de obicei nu impartasesc atat de mult, nici macar cu mine...este posibil sa o fac pentru a diminua intensitatea gandurilor pe care le las uneori sa zburde...si sa ma afecteze.

Am momente cand ma simt cel mai trist om din lume si culmea ca se intampla fix atunci cand sunt printre oameni. Priviri goale, obisnuitele conversatii de complezenta, no heart2heart....si alunec pe panta melancoliilor mele.

Suntem sclavii propriilor limite, temeri si mai ales ai drumurilor batatorite over and over again. Eu nu stiu cum sa purced la trezire si nu prea pare ca imi doresc.

Si nici macar nu tanjesc dupa atentia cuiva ca orice normal care stie de ce si dupa cine..

Nu, eu o fac la luna, eu si lupii.

I heard that it's ok not to be ok.

ps: acum 4 ani ziceam ca nu am curajul sa vorbesc despre lucruri personale, acum tastez si daca nu dau publish in draft sigur e:) Mare progres ce-am mai facut.

Am castigat la piticu pe blog

2011-09-23T02:04:00.005+03:00

Update: am fost si m-am bucurat de premiul castigat, am impartit in cateva zari si am cheltuit niste bani neprevazuti. Tot sa mai vina bucurii asa zic. Contrar asteptarilor mele, in ziua de azi cu aproximativ 1000 ron nu iei atat de multe lucruri. Deh epoca consumerismului si realitatea efemeritatii sunt de vina.

Nu prea mi se intampla dar in ultima vreme tot mi se demonstreaza ca mi se intampla si mie.

Am castigat un concurs, stiam eu ca nu degeaba consider mersul la cumparaturi relaxant...aveam sa fiu rasplatita candva.

Aici gasiti detaliile.

Transalpina

2011-08-24T01:21:00.030+03:00

Pentru ca tot este o destinatie la moda si pentru ca nu as fi ratat o intalnire cu Soarele indiferent de altitudine, weekendul trecut am purces la drum. M-am oprit pentru o tura la munca astfel incat am ajuns in varf de munte destul de tarziu, ora 22, bezna, curbe si rapa. Noroc cu Parazitii si cu Bitza anul de glorie 2004 ca au mai animat traseul. Ah da si GPS-ul care a fost dragut sa ne indice serpentinele. Altfel am fi tinut-o drept. Not good.

Cazare am gasit in statiunea Vidra la niste cabanute pe care nu le voi recomanda neaparat. Insa intalnirea cu natura a fost ca de fiecare data una incantatoare.

Am cules floricele (asasina de flori eu sunt), am cules zmeura, am cumparat mure (o sacosa), am

alergat fluturasi si evident mi-am facut prieteni patrupezi.

Am mers intr-o vizita la Barajul Vidra unde ne-am tras in poze desi paznicul a pretins ca nu avem voie sa facem poze si ca ne lasa el asa...il inteleg, era foarte cald afara si probabil ii era sete.

Dupa ce am rezolvat cu un gratar si o mica sedinta de relaxat burtile la soare, a doua zi am luat-o din loc, pe Transalpina, sa putem admira privelistea si pe lumina, sa ne bucuram de senzatia de a merge pe un drum rutier la peste 2000 m altitudine. Nu e de ici de colo. Se spune ca portiunea dintre Ranca si Obarsia Lotrului este cea mai frumoasa iar Transalpina trebuie parcursa dinspre Sud inspre Nord ( de la Novaci in sus), mai multe detalii aici. Ramane sa decida fiecare, eu trebuie sa mai merg de cateva ori pentru a confirma.

Pe langa niste mici portiuni cu probleme Transalpina este recent asfaltata si se vede. Desi majoritatea masinilor opresc putin cam in drum pentru a face poze se circula incet si cu grija. Aproape ca imi vine sa zic: "civilizatie: iete ca am auzit si noi de ea".

Am trecut si prin Targu Jiu unde am putut admira opera lui Brancusi (Coloana Infinita, Masa Tacerii si Poarta Sarutului) si am poposit la o terasa unde fiecare matza era cu scaunului ei iar mancarea avea un pret decent. Cu ocazia asta am aflat ca denumirea de Coloana Infinitului este gresita, cea initiala fiind Coloana Recunostintei fara sfarsit.

La sfarsit de relatare v-arat o javruta cu care mi-ar fi placut sa ma intorc acasa. A ramas in parcul cu Coloana lui Brancusi, sunt sigura ca va avea grija, cand am plecat eu avea grija de bancutele din parc...rodea scandura cu scandura.

Land of dreams..my dreams

2011-08-07T20:24:00.000+03:00

Bronz, soare, vara, mare. Valuri, clatite cu ciocolata, diverse specimene marine de incercat, pluta, carte, plimbari. Obstacole lumesti, calatorii, plaje frumoase si as putea continua dar nu e timp si nici nu e cazul. Blogul trebuie sa stie ca sunt in acele momente in care as ramane asa pe vecie.

Cuvantul inot putea fi folosit si el dar cu asterix si anume: stiu sa faca pluta, stiu sa stau pe pluta si sa inaintez doar in cerc (stanga, dreapta - complex nu gluma) si mai stiu sa inot ca scoica. Pan' la fund.

Chiar nu mai aveti niciun Dumnezeu?

2011-07-27T01:00:00.004+03:00

Ma macina ganduri care tot au fost trecatoare, suparatoare doar pe moment, si care tind sa nu imi dea pace din cauza ca se inmultesc actele negative, vorbele urate, privirile scarbite si acele stari de asteptare de a sari la gatul oricui.

Cand ne-a inrait viata atat de rau de suntem in stare sa sarim la bataie pe strada la cea mai mica flama? Si la petreceri ii vezi cum se fandosesc cu vietile lor perfecte...de parca chiar ar mai crede cineva ceva.

Nu vreau sa mai aud ca solutia este sa plec din Romania, de ce (PULA MEA) sa plec eu de undeva unde mi-a fost dat sa traiesc, unde incerc sa o fac cat mai corect si mai adecvat traiului in societate si nu junglei, de ce sa imi fie frica sa merg pe strada si sa ma dau eu din calea lor (tigani, aurolaci, analfabeti, pustani de cartier you name it)???

Sunt mandra de tineretul care activeaza online zilele astea, ca au parte si se folosesc de informatii, ca sunt oameni care au cum sa schimbe in bine mersul lucrurilor si totusi ies pe strada si trebuie sa ma feresc. SA MERG CU FRICA. Sa nu deranjez pe cineva sau sa nu activez vreo frustrare, oameni care si-ar nenoroci viata la un simplu click. Ma intreb ce l-a declansat pe teroristul din Norvegia? C-o fi inceput sa ploua afara?

Poate sunt eu intr-adevar mai inclinata sa vad partea urata a zilelor. Sa ma las afectata de nimicuri. Nu e asa. Imi place sa stiu ca baiatul care m-a anuntat ca mi-au cazut banii din buzunar a vazut ca i-am multumit si ca mi-a adus un zambet de apreciere si bucurie, sau ca fata care mi-a soptit ca am slitul desfacut a chicotit cu mine dupa ce am remediat situatia. Da, exemple banale.

Sau ca ma uitam la o familie care discuta pe strada si am zis ca nu mi-as dori sa traiesc in alta parte pentru nimic in lume, pentru ca ii cunosteam desi nu ii stiam, imi dau seama despre ce vorbeau fara sa ii aud...un sentiment atat de frumos de familiaritate. Si la 5 minute sa fiu acostata de un tigan la cateva sute de metri de casa.

Nu inteleg de unde atata rautate. Astazi printre ultimele intamplari cu iz de nebunie l-am atentionat pe un domn sa fie mai atent unde arunca mucul de tigare, il aruncase la intamplare in spatele sau, noroc ca am reflexe bune. Si-a cerut scuze si pentru ca inca nu tacusem (am vb frumos de data asta) m-a intrebat daca nu oi vrea sa cada si in genunchi, i-am explicat ca nu e cazul ca tot el sa fie arogant, a replicat ca am dreptate si a tacut. Om la 40si ceva, parinte, prieten, sot.

Nu vreau ca eu sa plec de aici, vreau scoli de reformare, vreau legi care sa ne trimita la cursuri si detention time daca singuri nu mai suntem in stare sa coexistam. Nu sunt vreo idealista sa imi doresc eradicarea ipocriziei sau a mincinosilor, sau vreo noua metoda de a ne injecta principii, vreau doar sa pot merge pe strada cu speranta ca va da o masina peste mine nu ca imi da careva una si ma lasa lata just because.

A da teapa mea ca nu ma plimb in vreun audi/bmw prin cafenelele de pe primaverii. Asa patesc fraierii care umbla pe strada.

What you don't know

2011-07-27T00:08:00.002+03:00

Uneori mi-e atat de dor de ceva ce nu am trait vreodata...si totusi pasesc....

Alteori mi-e dor si de mine.

Prin viata...prin metrou

2011-04-27T20:03:00.003+03:00

Ma cutremur de ce imi dau seama, de relationarea cu semenii. Ma inspaimanta sa vad cum percep unii durerea celuilalt si ce lume interioara pot avea. Limitata. Si nu cred ca datorita egoismului ci a capacitatii inexistente de a iesi din propriul univers. Egoismul se dezvata, despre ingustime nu stiu.

Nu as vrea sa trec prin viata alaturi de oameni cu care ies doar la un suc, ci cu oameni care sa fie acolo pentru ca este de DATORIA lor, fara sa le multumesc, fara false pudori. Consider ca iti poate fi aproape doar o persoana care a avut acces la tine, te cunoaste mai indeaproape de o cafea si de-o iesire la munte, si de aceea nu ar trebui sa mai existe nevoia de aceste (false) politeturi.

In aceeasi ordine de idei, exprimarea "Paste fericit" intre doua persoane apropiate mi se pare de tot cacatul, mai ales daca si-l fac cumva impreuna. Eu am ales sa folosesc Paste linistit pentru a adresa o urare necunoscutilor si tot as fi vrut sa le zic numai celor apropiati mie, insa contextul mi-a adus aminte ca nu traiesc in pustietate.

Oricum stiu ca am si oameni d'aia si d'aia in raza mea de existenta..ceea ce este aproape bine.

As vrea sa existe mai mult decat orice pe lumea asta Loialitatea. Noi, oamenii suntem legati de sentimente si de interese, dar niciunul nu acopera si forul suprem: acela al loialitatii izvorate din sentimente pure. Am citit undeva ca muzica aduna oamenii iar traditiile ii unesc. Asa e, dar pana la a urma traditiile oamenii trebuie sa inteleaga, sa stie si sa simta. Si pot simti de abia dupa ce cunosc. Si cel mai probabil cunosc dupa ce vad si dupa cum sunt educati. Iubirea pentru semeni vine ca urmare a unui exemplu.

Daca am fi manati prin viata de valori si nu de interese, care oricum se pierd si se mai si schimba de la un moft la altul, cred ca Pamantul ar fi mai fericit de experienta de a ne gazdui. Sau eu as fi mai impacata. Una din doua.

A murit tatal unei cunostiinte si mi se rupe sufletul pentru ea. Si nici macar nu mi-e prietena.

A good day for science

2011-04-24T23:25:00.017+03:00

Sau prima zi de Paste in culori si imagini

Prima data am ciocnit si mancat un ou, ca asa se face la noi la romani (am auzit ca cei din strainataturi duc lipsa acestei traditii).

Am ajuns si pe la Manastirea Pasarea dintr-o intamplare, una buna se pare. O maicuta a rostit ceva ce mi-a adus aminte de faptul ca mie chiar imi pare rau ca atunci cand ma intalnesc cu vecinii/strainii nu mai folosesc "Hristos a inviat" pe post de binete deoarece mi-este rusine. Ma gandesc ca nu e potrivit, si pentru ca imi pare rau ca acest obicei a disparut m-am gandit ca de azi sa fac ca atunci cand eram mica, deci no more thinking for me. Probabil voi adresa si un sfios Buna ziua pe langa Hristos a inviat.

Printre clipele de admirat linistea si cele de fanataziat what if am reusit sa strecor si cateva poze, facute initial cu gandul de a le trimite cadou unei sclipiri de nebunie din drumul meu.

Imi voi planta magnolii, clar. Cand va veni vremea.

Si probabil ma voi ocupa si de o gradina. Dar am zis sa incep cu una mai mica pana voi invata sa o iubesc, cum ar fi cea de mai jos:

Yep, that small.

Maine urmeaza plimbarea cu bacul.

Monolog

2011-04-22T23:39:00.003+03:00

Astazi a iesit soarele. Chiar cand credeam ca ziua este deraiata intr-un mod nevaforabil a iesit soarele si mi-a oferit o dupa amiaza frumoasa. Demna de un post pe blog.

Am vazut primul fluturas din acest an, am apucat sa imi incant privirea cu cateva veverite nastrusnice, caii au revenit la plimbarile cotidiene, cu calareti cu tot, si ce a fost cel mai frumos moment a fost clipa in care o boxerita tigrata m-a "recunoscut", am vazut-o si fara sa schitez vreun gest, s-a uitat si ea si a venit intr-un suflet la mine...nu stiu cand vreodata o sa invat ca efemeritatea e parte din joc. Oricum azi am descoperit secretul domolirii gandurilor neastamaparate din propria lume si anume sa fiu partasa la alta lume: cea de pe strada, cea dintr-o carte. Piticii mei se domolesc si isi dau seama ca trebuie sa isi caute alt domiciliu.

Declar oficial deschis sezonul porumbului fiert, al plimbarilor lungi, al cuvintelor nespuse si al actelor necugetate comise.

ps: azi am avut in sfarsit ragazul sa termin o carte sub atenta indrumare a soarelui:)

Ti se pare ca ma integrez in societatea ta?

2011-04-15T21:46:00.006+03:00

Incep sa obosesc si sa ma plictisesc de oamenii pe care ii cunosc. Uneori imi dau seama ca poate gresesc si e din cauza mea si imi aduc aminte ca nu judec doar dupa ce iese la suprafata, mereu caut sa cred si sper sa vad ca e mai mult de atat. Cand consider ca e cazul, incep sa acord importanta si astept sa vad ...cum rasare viata, apar sentimentele si e ceva mai mult decat o carcasa care se pricepe la socializat. Caut omul din cel care pare interesant. Suna ca dracu dar asta fac, in inocenta si dobitocenia mea I try to reach out.

Uneori discutiile si momentele frumoase avute ma fac sa consider pierdere de timp orice alte interactiuni care sunt (aceleasi banalitati) deja ritualuri. Si atunci refuz voalat sa mai comunic, in orice fel. Noroc ca exista prostiile de retele de socializare unde trebuie sa fii cool...or else trebuie sa dai explicatii pentru fiecare cuvant emis.

Alteori oamenii sunt asa cum sunt si in complexitatea lor nu sunt de ajuns pentru mine. Nu stiu cum e mai bine dar stiu sigur ca ma agit prea mult. Ma amagesc ca nu o sa o mai fac dar stim ca unele lucruri nu se schimba...eu nu sunt atat de flexibila incat sa evoluez ci doar as cadea in alta extrema. Ma amagasec ca folosesc sita aia persoanla, minunatul meu sistem de filtrare cu care ma mandresc. Fals, deoarece tind sa il ignor sau sa ma insel.

Si toata pleiada de mai sus vine pentru ca mi-am dat seama ca fututul la icre nu e sportul meu preferat. Ma pot adapta in functie de persoanele cu care sunt, pot tine la mistouri, autoironia este punctul meu forte...dar cand se exagereaza cu anumite comportamente sau ele devin chiar stari de fapt, obosesc.

Bine ca am invatat sa ma retrag,

Noapte buna

ps: in popasul de la roma am mai intalnit cativa oameni deschisi si am mai luat o gura de aer proaspat:)

funnieh

2011-03-31T23:20:00.005+03:00

Astazi de dimineata ma uitam pe geam si cum ma delectam cu soarele de afara am vazut doua mate alergandu-se si un catel ce incerca sa participe si el la joaca lor, iar porumbeii - vecinii mei - zburau, se alergau zburand ca in fiecare zi, fara de griji.

Si cum ma gandeam eu sa scriu idilic pe blog ca "I know now that I see what's needs to be seen" am omis sa vad ce fac in camera in care ma aflam, si anume locul unde-i buda si bineinteles ca mi-a cazut ceva in locul fermecat, acel ceva fiind recuperat intr-un mod si mai idilic, cu mana...pana la fund.

Frumos este sa invat sa ma opresc si ma concentrez doar asupra a ceea ce conteaza. Oricum am zambit, in ambele situatii.

Funny

2011-03-23T00:13:00.002+02:00

Din seria "ar trebui sa cobor mai des pe la magazin" astazi prezint o conversatie care a facut deliciul serii pentru mine. Sper doar ca cel cu care m-am intretinut (Catalin Crisan) sa nu isi gugaleasca vreodat' numele.

Am intrat in magazin unde era unul dintre "vecinii" mei, alaturi de cainele sau, pe care am inceput sa il mangai (evidenttt!). Aud: "ia uite cui ii plac cainii...ce zodie esti?

(opa)Ma ridic si ii raspund: Capricorn.

El: Pe cat? Eu: Pe 6 ianuarie.

El: Aa asa era si fosta mea nevasta. Nu-i bine.

Eu: Cum sa nu fie bine? Capricornii sunt cei mai cei dintre oameni (modestia ma da afar'din casa)

El: Pai da-mi cateva motive pentru care zici asta.

Eu: In general sunt cei mai corecti oameni (un Nuu pe fundal), sunt muncitori dar evident ca acestea sunt calitati care nu au neaparata legatura cu zodia...sa nu exageram.

El: Dar cu ce?

Eu: Cu educatia, intelectul...

Conversatia a mai durat, concluzia a fost: "esti a dracu!, ai personalitate, ai studii, probabil ai 24 de ani". Am luat-o ca pe un compliment binemeritat.

fix un an

2011-03-18T22:33:00.004+02:00

Fostul material de imbratisat si uneori de torturat :)

Seminar "Dezvoltare unei cariere de succes"

2011-03-18T17:55:00.004+02:00

In zilele de 25/26.03, in Bucuresti va avea loc un seminar menit sa acopere cateva dintre nenumaratele dileme profesionale. Incotro s-o iau? Ce imi place? Ce stiu sa fac? Acestea ar fi si intrebarile mele personale, de aceea mi-ar placea sa primesc una dintre invitatiile oferite de catre Stefan Murgeanu aici.

Seminarul va fi sustinut de catre Dr John Schwaiger, pretul seminarului este de 90 ron (50 ron pentru studenti) si notitele de curs si indicatorul de personalitate Myer -Briggs vor fi incluse in pret. Mai multe detalii aici.

Sper ca acest curs (sa imi spuna ce sa fac cu viata mea si cum sa fac bani, eventual cum sa fac bani fara sa depun eforturi) sa se adreseze si sa acopere particularitatile romanilor, si ca sfaturile si directiile indicate sa se adapteze caracteristicilor mediului profesional din Romania. Mai exact sa se raporteze la noi si la dificultatile intampinate in Romania, ca degeaba imi spune cum procedeaza neamtul si care-i cheia succesului la ei daca eu nu am resursele lui.

Trecerea in revista

2011-03-17T22:56:00.004+02:00

Astazi am sadit o idee...in mine. Am trimis un mail, nu l-am compus in prima forma (aia geniala, proaspata) dar acest mail reprezinta o schimbare din partea mea si se stie ca am alergie la schimbari, in prima instanta.

In general vorbesc si imi prezint sugestiile doar dupa ce imi este castigata increderea, cand concluzionez eu ca merita sa ma implic. Cand vad ca exista oameni care "merg pe burta" ca stil de munca si folosesc resursele pe care le au cu alti oameni pe care ii aleg din diverse motive nepotrivite, mai putin potential si competente, ma supar si eventuala portita pe care voiam sa o deschid va fi ferecata cu atitudinea "de ce sa stric orzul pe gaste".[ Daca nu este evident condamn favoritismele si pentru ca este un post serios in care nu ma rasfat, declar ca ma refer si atunci cand eu sunt cea favorizata, de cele mai multe ori am refuzat si am si condamnat. Pentru ca in asta cred si pentru asta pledez].

Atunci cand intinzi mana si in mod repetat esti lovit cu rigla comportamentul normal este unul refractar....al meu este ca al magarului care se supara pe sat. In continuare cred ca cine (ma) merita e acolo sau va fi unde trebuie.

Atunci cand orzul e imprastiat prin ograda nu voi fi persoana care repara dar voi fi intotdeauna cea care pedepseste. Cred cu tarie ca orice fapta nelalocul ei trebuie pedepsita si ASUMATA. In ceea ce priveste taxatul meu incerc sa slefuiesc modul de expunere si sa ajung sa tranform un repros intr-o critica constructiva. Cel putin acolo unde exista pachete de frustrari. Pe cat posibil, dar din a fi vehementa si acida nu cred ca vreau sa ma opresc.

De astazi voi incerca sa manifest orice idee, fara infranari, o voi face pentru mine si eventual pentru audienta. De astazi am inceput si sa imi spun nemultumirile, nu le mai tin doar pentru mine. Din cand in cand trebuie sa ma mai protejez si pe mine.

ps: mi-e dor de lungi discutii multumitoare, orele trecand in nestire, gesturi dragute, secrete impartasite, prostioare si mari idei....aroma unor intalniri trecute

Burnin' my dreams

2011-03-13T01:35:00.003+02:00

Mi-e din ce in ce mai greu sa aduc conversatiile din capul meu aici pe blog, nu le vreau aici pentru ca ar fi revelatii ci doar pentru a sta ca dovada ca zbuciumul de azi e o vaga amintire in cateva zile.

Fac ce fac si nu pot sa scriu pentru altcineva, cum ar fi pentru un anume public (mi se propusese candva sa incep sa scriu comercial like), sau poate as putea dar nu aici pe blogul meu. Citesc carti, dar si pe foaie mi-e greu sa transpun ceva daramite aici unde tastez in loc sa astern litere, vad foarte multe filme, as putea scrie recenzii doar ca ar fi o problema ca sunt prea atasata de subiectivismul meu si sunt sigura ca nu e cine stie ce avere, intamplari care sa iste rasete as avea (cu duiumul) doar in fiecare zi "mi se mai intampla cate ceva"....probleme de sanatate, relationale, colegiale, familiale as avea si dintr-astea, reale sau inchipuite (doar sunt fomeie, daca nu am probleme le fac).

De ceva vreme ma joc...si joaca asta a mea devine uneori obositoare, competitiile inexistente sunt si ele enervante. De fapt de cand ma stiu asta fac: ma joc, desi sunt o persoana cu capul pe umeri pentru mine totu-i o joaca si astept ca din moment in moment sa ma cheme cineva sa imi atraga atentia ca e timpul... Cumva constiinta mea incearca sa apara, doar ca ii cant eu frumos sa doarma linistita. nani nani

Si-asa ca cine are norocul sa nimereasca pe aici da de un blog egoist, unde apar posturi scrise pentru mine, cu speranta ca or mai fi si altii care sa inteleaga vreodat' si daca nu...o sa devin eu inteleapta candva...

Orgoliu?

2011-02-13T01:12:00.002+02:00

Pe blogul meu sunt singura. Nu am iubit, nu am mama, nu am tata. Nu vad rostul explicatiilor sau afisarii unei relatii in spatiul unde curg cuvinte izvorate din micile mele framantari. Cred ca orice transcede din virtual in real isi pierde stralucirea. Nu vreau sa discut la o cafea sau la un suc bucatelele mele de sentimente care au fost ciopartite si apoi tastate aici. Nu vreau sa le stirbesc din valoare. La fel cum nu as vrea ca pe Blogul meu sa apara nume, relatii si conexiuni cu realitatea zilelor mele.
Nu scriu subiecte de actualitate sau de interes care sa fie dezbatute. Nu scriu despre relatii doar ca sa am ce citi. Nu imi vreau prietenii pe blog, sa ma sustina sau cel mai grav sa creada ca au inteles. E multa lume pe care nu o vreau pe aici, pasind cu bocancii plini de noroi pe paginile curate ale simtuirilor mele.
Uneori imi place ca trezesc anumite sentimente, de apartenenta, rezonanta prin alinierea cuvintelor in mod public. Dar de cele mai multe ori imi place sa salasuiesc in lumea mea si sa cred ca detin dreptatea absoluta...de aceea imi plac posturile fara comentarii.

Printre oameni si la adapost de cuvinte

2011-01-30T01:55:00.003+02:00

Nu mai am prietenii mei, nu mai am locul meu, nu mai am cainele meu.

Concentrandu-ma pe ce am...au mai ramas doar cateva franturi carora ma gandesc sa le dau delete...

Ma am pe mine si cand va veni vremea sper sa conteze.

Drifting trough the wind...

2011-01-22T19:12:00.005+02:00

Te-ai oprit vreodata (ma refer la sensul metaforic al verbului opri) sa vezi stralucirea din ochii cuiva? Poate din cauza venirii unei lacrimi sau pur si simplu oglindirea unor artificii... este oare ceva mai minunat de atat?

Stiu ca este. Astept sa am parte...

Cacatul este al naturii lege

2011-01-14T23:42:00.006+02:00

Sunt oameni care exista si frizeaza penibilul. Nu stiu ce cacat de expresie este asta dar simteam nevoia s-o exprim. Ce-i mai rau este ca sunt oameni pe care ii cunosc, si carora (cred eu si ma mir de ce o fac) le datorez un minim respect si cu care nu trebuie sa fiu acida si nesimtita, macar pentru vremurile in care drumul m-a tinut alaturi de ei.

Pe multi ii desconsider pe motive de folosire a limbii romane, cand se trece la fatarnicie, lingusire si victimizare deja m-au pierdut pe drum. Dilema mea (una dintre ele) este cum sa reactionez, nu stiu daca sa le trantesc toate gandurile mele in fata, nu ar avea vreo relevanta pentru ca de obicei comportamentul lor este confirmat de prietenii lor si clar as ramane doar o parere contra (din invidie desigur), sau sa tac si sa raspund frumos si civilizat desi nu ma mai simt eu atat de bine cu cele nespuse. Sunt multi, umbla in grupuri si zburda liberi. Am stabilit acum multa vreme ca nu m-a cacat nimeni pe mine pe post de iluminator si totusi.

Unele dintre grupurile in care ma invart par ca nu ar fi evoluat din liceu. Oameni care nu contenesc sa se laude, sa isi afiseze ostentativ bunurile, realizarile din punctele lor de vedere si eventual oameni care nu contenesc sa caute nefericirea din viata celuilalt. Nevoia aia disperata de a-ti confirma ca nu esti singurul nefericit si cum e cel mai simplu si usor de recunoscut daca nu atunci cand il acuzi pe celalalt de asta? Subtil sau nu.

Aveam o fosta colega de munca care ma intreba in mod repetat daca sunt suparata, o facea si sa se bage in seama cu mine dar si din motivele enuntate mai sus. Si am observat ca nu e singura, cunosc oameni care dupa ce te intreaba ce ai primit sau cum ai petrecut undeva simt nevoia sa concluzioneze " da nu prea ti-a placut nu?". Corect sunt si eu de vina, fiind o persoana cu bun simt si mai ales o fire introvertita/selectiva, dar faptul ca se repeta si in alte situatii si cu alte persoane ma face sa cred ca nu gresesc atat de mult.

Ma revolta uneori cum fac eu sa fiu cea care se gandeste si la binele sau bunastarea celui de langa si cum imi fac griji sa nu fac sa se simta prost cel de langa mine. Si ca o desteapta ce sunt, evident ca nu ma refer la persoanele dragi. Ma revolta cum de eu iau in calcul aceste aspecte si astia umbla liberi si se mai aduna si in grupuri. Traiesc, respira si au invatat si sa-si puna poze pe facebook.

Am un fost coleg, baiat harnic, descurcaret in viata asa, care e putin analfabet si ignora cat este de ridicol. In mod sistematic ma saluta si ma intreaba "cum mai stau cu dragostea". In afara de faptul ca intrebarea-i mai mult decat lame, niciodata nu a inteles ironiile mele (finute ca pentru o fata finuta) si niciodata nu si-a facut curaj sa ma invite pe undeva. Ma scarbeste uneori prostia lui dar nu vreau vreodata sa risc sa ii explic. Pentru ca nu ar intelege si s-ar simti jignit.

Nu am nicio legatura cu acesti oameni, insa sunt momente cand ma intersectez cu ei si nu stiu de unde tot ii caca pamantul asta si cum sa procedez. De cele mai multe ori aleg sa-i evit, dar nu reusesc intotdeauna.

Probabil sunt singura din tot online-ul asta care incearca sa isi tina separate cele doua vieti virtuale: blogul si facebookul, si viata reala. Separate fiecare intre ele. Nu as vrea ca vreodata cei din categoria la care ma refeream mai sus sa ajunga sa-mi citeasca blogul, m-as simti manjita. Nu ca s-ar simti vizati, sunt sigura ca nu ar avea vreodata vreo banuiala. Nu vreau sa o dau in mihai bendeac style dar exista oameni atat de limitati in si de nemernicia lor incat nici cu spalarea de creier nu am reusi sa rezolvam ceva. Asa suntem toti, fiecare cu hibele lui, ne incrustam atat de tare in ele, incat nici daca ne-am lovi de usa nu am recunoaste-o.

Un post pentru sfarsitul de an si pentru implinirea unui sfert de secol. Sper ca usa mea sa aiba link si comentarii pe vreun blog, asa as avea sanse sa o recunosc.

Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai

2010-12-30T03:26:00.005+02:00

Oh crap, s-a dus anul.
Ianuarie, februarie si martie au fost cu evenimentele devastatoare ca apoi restul fu parca pe fast forward si degeaba...un an plin.

Se duce si 24, va trebui sa cercetez piata in cautare de creme antirid, cica se recomanda...

Oh well multe drafturi si multe nespuse... (fara dar - no promises I can't keep)

behind me

2010-12-16T02:43:00.011+02:00

Se implineste un an de cand am fost concediata. In modul cel mai mizerabil posibil, zero coaie zero profesionalism, ca de respect nici nu visez sa fi fost vorba. Am considerat ca a fost vorba de neinetelegere si o nedreptate, de aceea m-a afectat. M-a lovit in moalele capului mai exact.

Si cu toata nebunia momentului si gandurile meschine ce m-au fulgerat pe atunci, am stat si am gandit si am stiut ca n-as fi putut sa ma razbun in niciun fel, pentru ca eu nu sunt asa. Si modalitati s-ar fi gasit. Dar eu eram doar o copila toanta cu inima franta, si 3 ani din viata irositi.

Am regretat toate momentele in care desi nu era cazul eu incercam sa ma fac placuta unor oameni pe care nu ii apreciam ca model de viata, ci o faceam din nevoia mea stupida si din respectul datorat muncii impreuna.

Nu stiu daca m-a traumatizat sau macar m-a invatat ceva experienta asta, dar din pacate, patternul s-a stabilit in viata mea: i do and give my best and i get punished.

Au fost idoli care mi s-au daramat. Si doar pentru ca am comis stupida greseala sa cred ca si eu contez. N-a fost sa fie.

Si totusi am plecat mai bogata pentru ca un om intelept nu sterge cu buretele totul doar din cauza unui gest de acest fel. Nu stiu de cand am dobandit eu intelepciune dar ma bucur sa o am.

Un an nou a fost, urmeaza unul mai bun, mie cel putin nu mai are cine sa-mi moara.

ps: in acte nu a existat taria de caracter (sau marinimia) sa fie trecuta ca si concediere...

Era la musica

2010-12-08T07:29:00.002+02:00

O zi frumoasa se cunoaste de dimineata..de la 5si10 cand te trezesti. Dupa ce mai stai si motai inca putin si inca putin si apoi te rupi si iesi...in lume. In cazul meu in casa, in the zombie mood.

Iesi apoi din casa si auzi o inaripata facand ditamai galagia de una singura, si pentru ca e o zi frumoasa te apuci si ii tii companie cei cativa pasi cat o mai auzi si mai ales te aude, ca deh fata stie sa cante, si in duet pare-se. Si oricum la ora aia nu e prea multa lume pe strada.

Daca dai de un patruped care te asteapta sa treci tu prima oara printr-un loc pe unde nu pot trece doua "persoane" in acelasi timp te gandesti ca azi nu mai are ce sa se intample ca sa te indispuna.

Ca un facut pe ipod se nimeresc cele mai tari melodii, si pe strada sunt mici stampilute cu indemnul "stop walking, start dancing"... aproape ca iti vine sa faci o pirueta. O pirueta nu am facut dar in pasi dansanti tot am mers.

Muzica exista... mai ramane sa deschidem larg, as zice inima dar e posibil sa ma cred prea poeta si apoi nu suntem inzestrati toti cu asa ceva, canalele receptoare. Ca-n viata, fiecare cum si cu ce poate. Sau ca-n jungla, care poate.

Si acum intru pe ignore idiots mood, macar azi sa incerc nu?

Strip it all the way

2010-11-19T01:13:00.010+02:00

Uneori imi aleg dorinte stupide si imposibile, parca doar ca sa am pentru ce suferi. Un comportament total normal si incredibil de inteligent, asa nu ma mir ca ma caracterizeaza.

Apare ideea, apare dorinta, apar scenariile, urmeaza ratiunea si ma potoleste, si dintr-o data se trezeste nebunia si uita de orice granita: vreau si imi doresc neaparat, ACUM! Just like a 2year old child who hasn't grow up. Si din pacate abilitatile unui adult nu ma ajuta, nu! nu ma apuc sa realizez planul de atac pentru ca am spus la inceput ca imi concentrez dorinta pe lucruri stupide si imposibile. Da, ma refer la situatii care ar depasi limitele moralitatii, care ar insemna doar satisfactii de moment.

Alteori ma apuc si rationez orice gand si initiativa, pana le fac praf. Atat de bine incat ma asigur sa am grija de curul oricui si deloc de al meu. Ce contez eu? Eu sunt ocupata cu rolul de maica tereza or another living saint. Ma ocup atat de bine rationat, cantarit si respectat incat ma mir ca mai am timp si de altceva.

Da! in lipsa de altceva mai bun ma consolez cu maniera mea de a trai, da! stiu ca tot ce fac si cum procedez e sa ma ajute pe mine sa fiu un |om| bun si da! din cand in cand ma mai apuca cate-o razvrateala cu gust ieftin de post pe blog.

Ieri ma gandeam sa revin si accentuez piticul ala al meu care ma indeamna sa scuip adevarul trist oricui am vreo mica dorinta de a-i spune cate ceva...despre santate...un fel de multa sanatate!

Azi ma gandesc ca nu e cazul sa exagerez si nu e neaparat sa imi fac dusmani gratuit.

Maine o sa ma gandesc dar daca pot de ce nu?

ps: in general tot ce nu e text pe acest blog si anume fotografii, video-uri trebuie specificat ca nu au fost inspiratia postului sau nu sunt alaturate cu scop, se mai intampla sa se nimereasca sau sa le ajut eu sa se nimearca cat de cat.
Si cele insirate pe acest blog sunt posturi/postari si nu articole.

Farame

2010-11-17T00:57:00.010+02:00

Am nevoie de timp, de mai mult timp pentru visare.

Vreau sa calatoresc mai mult, eu si cu gandurile mele, sunt atat de multe incat uneori nu mai conteaza destinatia, doar de-ar fi drumul mai lung si mai drept.

Vreau de la altii ce vreau si de la mine, mai multa implicare, sa simtim ca traim. Uneori ma supara ca as oferi oricand mult mai mult decat mi se cere, alteori stiu ca asa stiu sa fiu si e numai bine, altfel pe ce m-as consuma?

Traiesc in deriva si uneori micile dezgusturi ma fac sa mai tresar. In fiecare zi de maine vreau sa...glumesc inca nu a venit ziua de maine. In continuare sunt cu un picior in realitate si unu in prapastie elegant denumita visare:)

Inca as avea povesti de povestit (asta ca sa ies din bucla aberatiilor din ultima vreme), si de la hotel si de aici unde ma purtara pasii, dar sunt povesti despre oameni si oamenii nu prea mai merita. O apa si-un pamant suntem cica.

Mi-e al naibii de dor de stat o zi la soare. Si de o noapte ca pe vremuri, in uitare.

Uneori iti ramane doar dorul:)

2010-11-04T23:58:00.002+02:00

Cand vecina ta de palier se duce catre usa ei si catre javrele ei ce latra neincetat e gresit oare sa-ti deschizi si tu usa si sa te feresti in cazul in care javra ta trebuia sa vina sa te intampine?

Happened today.

Oare e vorba de memorie scurta cand in mall te opresti sa iei niste mingiute si vrei sa le duci happy acasa la caine? Care caine nu mai e, da na asta o constientizezi in secunda urmatoare.

I'm telling u old habits die hard.

In miez de noapte

2010-10-28T00:53:00.006+03:00

Inca ma mir si inca ma revolta cat de priceputi suntem in ale simularii: fericire, implinire, interes, entuziasm, principii, prietenie si chiar iubire. Oare suntem atat de goi?

Sa fii cel mai bun prieten si la prima lacrima a mea sa iti iei talpasita din incapere pentru ca doamne fereste s-ar putea sa iti pese sau sa fii atat de futut incat sa iti fie frica de orice apropiere?

Sa porti o discutie atat de interesanta si cand ramanem singuri sa nu poti scoate 2 cuvinte de teama de a impartasi ceva mai mult decat socializarea aia stupida si falsa?

Sa te imbraci frumos la costum si cravata si sa pozezi drept un om civilizat si cand intri in casa ta sa te comporti ca un animal? Da, sunt eu vecina ta de deasupra si se aude. Tot! Asa ca uneori cand imi zici buna ziua imi vine sa iti zic de dulce. Slava Domnului ca imi aduc aminte ca nu sunt eu in masura sa judec....altough I'm like u...and I make mistakes.

Sa pretinzi ca esti de acord si stii ca asa merg lucrurile si sa te conformezi? Yeah that's me and I'm the only one to blame.

Sa mergi inainte si sa reusesti sa stai drept? Cum vine asta sa reusesti sa iti pastrezi valorile cand totul in jur se degradeaza? Ma intreb cati oameni si pe cate degete pot fi numarati cei care sunt in stare sa valoreze pe cineva?, fara alte implicatii, sa te aprecieze si atat. Oare?

Sunt in stare sa ma sui in taxi in pijamale si sa vin daca ma suni si vrei sa vorbim si imi intinzi o portita catre sufletul tau, de ce? Pentru ca astept si eu sa se nasca persoana pentru care as deschide o usa...fereastra. Egoism, narcisism sau defect din fabricatie?

ps: fu ziua ta dar te-am sarbatorit prin pomenire si recitire fara mesaje siropoase gen postari, sa stii:)

I want a ticket to anywhere

2010-10-01T20:36:00.008+03:00

Declar pierdute: directia

dorintele

animalu'

Astept cu interes ziua cand o sa reusesc sa ma pierd si pe mine...i could spare sanity.

Mai e mult pana departe?

2010-09-27T20:49:00.004+03:00

A fost marele eveniment, a fost primul pas...nu am participat. Nu conteaza motivatiile unui alt roman care a zis pas insa imi doresc ca macar 10% din cei care au iesit sambata la curatenia generala sa se fi dus cu sincere intentii si ca munca de sisif sa o fi facut cu sufletul impacat. Cred cu tarie ca atunci cand faci ceva si reusesti sa te bucuri de gest in sine, doar atunci poti sa nu ramai cu frustrari dupa...eu mai am ceva de exersat.

O perioada am vrut sa contribui asa putin si insignifiant cat puteam si am adunat hartia ...cu scopul de a o depune la unul dintre containerele ce aparusera prin bucuresti. Deal-ul era cu ea, si fiecare ne faceam partea: eu le strangeam si le depozitam si ea le transporta. Erau zile in care in cosuletul nou infiintat pt hartie apareau ca din senin alte deseuri prin bunavointa sau nesimtirea colegilor, dar cu satisfactia unui lucru facut din pura dorinta proprie incercam sa nu ma supar. Dar au fost zile in care aceste gesturi se repetau si imi dadeau de gandit, de asta zic ca mai am de exersat pana sa ajung sa fiu multumita doar de gestul meu si atat. Mai exersez. Ideea e ca se poate, si cu putin efort poate deveni si un obicei (sanatos).

Deci e de apreciat orice prim pas: http://www.colecteazaselectiv.ro .

As fi incantata ca in ghenele de gunoi sa apara containere pt separarea deseurilor, as fi incantata sa nu mai aud de faptul ca desi gunoiul se depoziteaza selectiv camioanele de colectare il strang laolalta, si as fi si mai incantata sa aud ca Andreea a primit in dar o bicicleta (de oriunde daca se poate).

Colectez selectiv pentru mine.

Conteaza? Contezi?

2010-07-15T23:25:00.004+03:00

ma intreb, imi gasesc raspunsuri, o iau de la cap si totusi:

Oare ce poate fi mai greu de indurat sa ai de dat si sa nu ai cui, sau sa ti se ceara si sa nu mai ai nimic de oferit?

Ma intreb cati dintre noi mai traim pentru noi si nu pentru asa zisele reguli ale societatii, sau chiar ale mediului in care ne-am dezvoltat? Cati credem ca facem cum vrem si de fapt suntem victime sigure ale experientei si prejudecatilor ingurgitate ca mod de viata?

Cate cursuri de perfectionare, cate experiente de viata sa mai acumulezi, cati in jurul tau pe post de obstacole sau doar statui...printre cate trebuie sa trecem sa ne gasim?

Oare un om care se duce sa isi traiasca viata in mijlocul pustietatii e curajos sau doar las ca nu sta ca restul boilor societatii sa indure/sa se descurce? Si cine dintre cei care pot raspunde are dreptul sa o faca? De unde atata importanta sa spunem cum credem noi de cuviinta ca ar trebui sa procedeze o alta fiinta??

Cand o sa incetam sa ne mai cacam pe noi pentru diferite cacaturi precum cele insirate in cuvinte aici, sau o sa ne oprim sa dictam viata altora unde ne credem experti?

Indiferent de parerea ta acei oameni vor lasa urme, adanci sau nu, pe cand tu vei muri cu diploma in parerism.

Relatia ideala

2010-06-25T18:16:00.005+03:00

Ma duc, cer, ma aude printre conversatii, ascult si ma pun la curent, eventual casc nitel gura sa aud si detaliile, imi asez in punga (cam cate vreau), platesc, primesc rest (cam cat vrea). Si apoi salut.

Eventual merg acasa si numar si restul, optional asta.

Ps: dupa ce l-a folosit tot poporul il folosesc si eu, si anume cuvantul "gen".

Imi place sa il folosesc la caterinca pentru ca imi pare ca se incadreaza de minune dupa orice fraza.

Noroc ca cu magazinul alimentar ma mai updatez si eu, gen.

Si intre "ca cu" mai mergea sa pun si o virgula in paranteza, gen.

Eventual sa incepem sa folosim in vorbire si paranteza, gen.

I really could use a wish right now...

2010-05-24T14:04:00.004+03:00

Oamenii din trecut pot ramane linistiti in trecut. A fost greu dar s-a putut.

Oamenii din viitor...vor fi si ei in vizor.

Oamenii din prezent...de abia astept sa ii uit.

Do you mean it?

2010-05-19T00:20:00.003+03:00

Cum stabilim sa ne traim viata? Principii, chef, educatie? Durere, frustrare, disperare?

Sau luam fiecare zi si o ducem la cap si apoi dormim? Cu vise...fara. Recapitulari? Ne gandim oare ce am facut bun azi? Util? Adunam zile, sau ne chinuim sa strangem macar amintiri?

Si daca ne hotaram sa facem ce si cum simtim, si directia este a nu face rau si a te descurca in viata doar dupa cum este corect si bine, si apoi tot gresim???What then? Suntem oare fericiti ca am incercat?

Si daca incercand sa ne traim viata facand lucruri bune, atat cat stim, si ca urmare platim pentru asta..what then? Schimbam macazul si gata ne agatam de orice pretext pentru a fi nefericiti si a-i face si pe altii sa plateasca pentru asta?

Cum facem cand viata se razbuna fix pe aia care se straduiau? Ce e asta un fel de test sa se vada cate poti indura pana cedezi? Poti sa induri multe, poti sa ramai acelasi om care se bucura sincer ..si fara atatea trestii in jur. Sau poate ca mai am eu de invatat.

Do you mean it? To hurt, to love...or doar asta ai invatat?

Did you made it count?

Fiecare cu patratelul sau

2010-05-06T02:03:00.005+03:00

I can't even begin to explain you...

Sunt unii oameni carora si sa vrei sa le explici cu toata bunavointa din lume nu vei putea nici macar sa le trasezi o idee, si daca totusi mai cazi in pacate de astea nu reusesti decat sa realizezi cat de limitati suntem. De educatie, de anturaj, de experiente de viata...si poate si de coeficient.

Ziceam ca e urat sa razi de un om si el sa nu se prinda, there's no more fun. Dar e si mai urat sa vrei sa ajuti, sau sa explici, sa intinzi o mana, si sa vezi ca e in zadar, si apoi sa te gandesti ca esti plin de prejudecati, sa incepi sa rationezi adicatelea, si sa intinzi a naibii mana si sa vezi ca mai bine o foloseai sa te scar.... joci cu ea in nisip, sau in apa...oriunde.

Intr-adevar se acumuleaza frustrari cand nu gasesti oameni cu care macar sa comunici, ca pana la construit e cale lunga, dar inteleg ca nu ar fi bine sa irosesti unele cuvinte, idei, ganduri cu oricine.

Si ne intoarcem la filtrele mele. La sita mea.

As vrea sa trezesc sentimente in oameni. Dar nu orice fel de sentimente...ca la dispret suntem cu totii asi. Ceva de durata. Sau macar sa fiu cu o secunda mai aproape.

Coincidente

2010-04-26T22:33:00.009+03:00

In ce data suntem azi?

Ce mi-a fost dat sa citesc azi ? Cartea este de literatura (beletristica pentru cei prea destepti sa nu stie toate sinonimele cuvantului), ceva cu o vrajitoare.

Din ce in ce mai des mi se intampla...daca isi arunca privirea vreun om mai luminat pe aici, si are un raspuns coerent cel putin, este rugat sa se exprime.

Eu incerc sa le accept si sa vad mai departe. Inca ma poticnesc.

ps: sunt nascuta in '86 daca nu era deja evident

Poate vine momentul in care sa mor pentru lume si sa renasc pentru mine...

Ganduri de primavara

2010-04-10T20:04:00.012+03:00

E ciudat cum mergand pe strada nu reusesc sa vad vreun om frumos, in schimb toate javrutele pe care le iau la rand mi se par adorabile. Chit ca sunt in gasca, infometate, gata sa se dea la tine, sau sa te maraie ca le-ai stricat somnul, eventual sa te salute in felul lor special, toate merita cel putin o mangaiere. Dar la o privire urata nu prea merita sa raspunzi nici macar cu una la fel de urata.

Exceptie mai sunt batraneii aceia rataciti, langa care te asezi, scoti castile din urechi si astepti sa te intrebe ceva, daca sunt sfiosi te bagi tu in seama cu ei, si o sa vezi cum apare timida intrebare, si poate de unii iti e mai mare dragul cand se uita ca niste copii, bucurosi ca au fost luati in seama.

In alta ordine de idei, ma surprind in diferite ipostaze care nu ma prind. Se pare ca imi place sa ma agit. Imi zicea cineva de curand ca posturile de pe insanidade par cu dedicatie, asa e, majoritatea sunt cu ecou catre mine, sper doar sa ma ascult, macar din cand in cand.

ps: sper sa va placa noua mea cana, it's my work:)

...

2010-03-18T20:10:00.007+02:00

Until one has loved an animal, part of their soul remains unawakened.

Or it simply doesen't exist. The soul.

Al meu e. Si ma jeneaza momentan.

Ma astepti?

2010-03-15T22:55:00.005+02:00

Mi-e dor de ora 5 a unei dupa-amiezi de vara, la mare.

Mi-e dor sa ma plimb sub soarele usor dogorator, si atat de prietenos la acea ora.

Ba nu, mi-e dor sa stau la plaja si sa ma intrepatrund cu somnul.

Ba nu, mi-e dor de soare. De fapt, mi-e dor de mare.

Ba nu, mi-e dor de timp. De acele momente.

Ba nu, mi-e dor de mine in timp. In acele momente.

Si cu asta deschid oficial sezonul de nebunie si dorinta arzatoare de a fi la mare in orice moment.

Si mai ales, intr-o ora de 5 a unei amiezi de vara.

We never learn

2010-02-13T21:47:00.006+02:00

Cu ocazia vizionarii filmului "Hachiko: A Dog's Story" am realizat inca o data ca nu imi plac oamenii. Nu vreau sa cresc mare si sa ii ajut, nu vreau sa ii inteleg, nu vreau sa ii cunosc. As vrea sa am parte doar de exemplarele alea speciale, cele cu amprenta. Si atat..dar fiindca nu se poate prefer sa nu propovaduiesc ipocrizia in sus si in jos si sa ma fac ca sunt a people person.

Este povestea unui caine, care isi asteapta stapanul, si care continua sa il astepte in fata unei gari, in fiecare zi, timp de 9 ani de la moartea sa. In fiecare zi, il cauta printre imaginile oamenilor ce se perinda pe acolo.

Sunt necuvantatoare care vor fi de zeci de ori mai bune si mai curate decat oamenii. Fiind un film inspirat din realitate, acel caine a existat, si pana la moartea sa, adica timp de 9 ani a continuat sa vina si sa astepte. Niciun om nu va fi in stare de asa ceva. Nici macar cand pretinde ca iubeste. Devotamentul nu ne sta in caracter, sau daca se mai gaseste unul sa fie devotat, se vor gasi si ceilalti care sa ii dea repede in cap, sa il invete ca greseste.

Asta ca tot vine V cacat day, si ca tot se sinucid atatia din dragoste (sau probleme mentale as zice eu), se omoara intre ei din gelozii, fac atatea, dar niciodata nu va fi unul in stare sa arate devotament, mai ales cuiva trecut in nefiinta.

De ce?

Pentru ca suntem oameni.

A, B, C...Z

2010-01-30T15:13:00.007+02:00

Am inceput cu Las de la intuicion si am terminat cu Gypsy, un ciclu de 3 ani. Intre timp am vibrat pe Si te vas, Si tu no vuelves, No si un sir nesfarsit depizand de sinusoidele vremii. Au fost si dimineti razlete pe unduiri inevitabile si zambete de oboseala pe ritm de Ojos asi sau Did it again.

Hip's don't lie a fost pentru acasa.

Cred ca sunt fan Shakira.

Up in the air

2010-01-27T02:18:00.006+02:00

"On a stress level, I've heard that losing your job is like a death in the family.

But personally, I feel more like the people I worked with were my family and I died."

Frumos film de vazut. Personal nu mi-a mai placut vreunul asa de mult de la "Seven Pounds", dar este posibil ca filmul sa fie doar dragut, cu situatii de viata, si doar pentru mine sa fie putin mai mult. Pacat ca nu l-am vazut pe 28 decembrie. Macar din filme sa fi invatat.

Fanul nr. 1

2010-01-25T00:29:00.004+02:00

Iti multumesc ca esti fanul meu si al cuvintelor mele. Intotdeauna am fost indragostita de cuvinte si am considerat ca nu li se face dreptate.

Sa fii fan al cuvintelor unui blog e lucru mare. Nu e vorba de ce a vrut autorul sa exprime, ci este vorba de ceea ce rezoneaza si trezeste in tine. Chiar daca in sufletul celui ce a tastat era vijelie, sau doar dezamagirea provocata de ceva in ce a crezut, tu ca fan poti intelege ce vrei, numai ce vrei daca nu iti doresti si nu te intereseaza de simtuirile celuilalt. Intelegi ce te lasa limitele, sau trairile tale.

Uneori in viata de zi cu zi ii ascultam pe ceilalti din mult prea multe motive nepotrivite, din interes, din complezenta, din datorie, din mila, din dorinta de a le lasa impresia ca sunt ascultati. Dar nu luam cu adevarat seama de ceea ce spun.

De aceea, iti multumesc. Esti primul om care a pus atata pret pe cuvintele mele. Si a actionat. Eu nu imi doream asta, dar pare-se ca uneori sunt atat de imatura incat nu stiu ce e bine sa imi doresc.

PUNCT.

Dia de enero

2010-01-23T05:52:00.006+02:00

Intr-o dimineata ninsa de ianuarie, citind postul acesta, mi-am dat seama ca ador iarna. Dupa o noapte nedormita, in care a nins, si eu m-am plans ca ninge iar, vreau sa spun ca eu de fapt ador iarna. Ma simt acasa. Cu toate deceptiile si deziluziile existente. Imi plac perechile duble de sosete, cand un strat nu mai e de ajuns. Imi place pilota mea, si imi plac momentele cand vin cu picioarele bocna si trebuie sa astept sa se dezghete (desi fix atunci urasc partea in care mi se dezgheata membrele, ca ard). Ador fulgii care patrund pe fata mea, mai ales daca sunt infofolita. Imi ador geaca mea carnat (winner geaca), si cu straturile de haine, si din cand in cand cate-o esarfa care sa fie pata mea de culoare(mai mereu e vorba de albastru). E de prisos sa zic oare ca plaja de zapada frumos asternuta peste zari ma inspira? Mai nou venitii in familie sunt la fel de adorati: bocanceii, ii port zi si noapte, ce dovada mai mare de iubire ar putea exista?

Si marturisesc cele de mai sus in conditiile in care peste 2 ore ma infofolesc si plec acasa. Si ninge, la a sasea ora diminetii. Si e frig. Si alunec pe strada, si nu am pe unde sa merg. Doar pe DN, si prin nameti. Dar e acasa, asa ca ce mai conteaza?

Dar mai e putin. Si e ianuarie. Si ninge.

PS: cu pretul a 2 membre bine degerate va pot da vestea buna: SE POT FACE BULGARI!!! a nins toata noaptea cu fulgi mari de nea si un om zapada sau macar un ingeras se cer a fi facuti.

PS1: poza este de anul trecut de pe fix vremea asta, de ziua ei, pe cand povesteam balarii

The Imaginarium of Doctor Parnassus

2010-01-22T01:20:00.011+02:00

Nu stiu daca din cauza ca in seara asta am primit Jules Vernes (insula misterioasa - Adevarul), desi nici prin gand nu imi mai trecea ca va ajunge si la mine, sau poate pentru ca ieri intr-o librarie/anticariat unii se uitau dupa materiale de studiat si eu nutream la o carte cu basme, INSA in seara asta cumva am fost purtata... de catre proprii pasi catre acest film, si mai ales, de catre film..

Am zarit cu coltul ochiului actorii principali, si putea sa fie si musical (which i hate, dislike..) si tot as fi facut ca trenul in gara sa merg. Am fost purtata intr-o lume in care nu m-a interesat sa remarc simbolurile, sau principiile universal valabile, nu m-a interesat sa stiu ca filmul se bazeaza pe morala alegerilor in viata (ar trebui sa stim cu totii deja ca exista consecinte, si ca alegerile facute ne vor musca de fund pana la urma, intr-un fel sau altul).

Recenzii puteti gasi peste tot insa aici este doar povestea mea. Am ramas cu impresia ca firul povestii a fost impletit in jurul personajelor masculine ce au compus rolul lui Heath Ledger. Primul aparut a fost Johnny Depp, care pe langa faptul ca este frumos, mai este si interesant. Poate si datorita rolurilor sale anterioare (cum ar fi the crazy nut-head Jack Sparrow), look-ul adoptat de personaj (Tony) i-a venit d-lui Depp numa bine. La marele fix.

Al doilea "cavaler", mai exact Tony numarul 2 din lumea imaginatiei, lumea din capul Doctorului Parnassus, a fost Jude Law. Singurul cu real accent britanic (actiunea a avut loc in Anglia), insa deloc potrivit pentru aspectul lui Tony, aproape ca era urat. Like c'monn Jude Law urat??? Blasfemie!!!

Crize de isterie, grandomanie, aspect de gentleman, petreceri, costume, cravata si asa apare Tony jucat de Collin Farrell. La inceput am crezut ca Johnny Depp putea sa faca fata si mai bine acestei partii de nebunie crunte (probabil tot datorita lui Jack Sparrow), dar Colin s-a descurcat foarte bine.

Cumva au reusit sa nu transforme acele clipe de drama in momente penibile. Este de apreciat, mai ales in zilele siropoase ale filmelor noastre.

In timpul filmului mi-am adus aminte ca cei trei actori au fost onorati de a compune rolul lui Heath Ledger. O decizie foarte buna, de a aduce alti 3 actori si nu doar unul. Apreciez foarte mult ca Heath nu a fost pur si simplu inlocuit, ci mai degraba a fost omagiat.

Singurele faze amuzante au fost datorate asistentului doctorului, un pitic cu gura mare. Au fost prea putine insa pe cel din spatele meu nu l-a anuntat nimeni acest lucru drept pentru care a ras pe durata intregului film. Silly me, la inceput credeam ca rade de ceva si nu stiam eu de ce nu ma prind. Pai sa rad si eu nu?

Mergeti sa-l vedeti, nu pentru efecte, nu pentru buget ci pentru poveste, pentru actori si mai ales pentru ca Binele si Raul se vor regasi mereu in fiecare decizie luata si pas pasit.

Over and out. Exhausted.

The I inside

2010-01-06T00:58:00.004+02:00

Am inceput anul cu portii duble din ce imi doream...

12 x 2 = wishes:)

......daca as putea..in dar de ziua mea

On the road of...

2009-12-24T07:19:00.005+02:00

My soul is a gypsy, and yet i stay put. No home.

Limba romana nu stie sa rezoneze, that's why we like pretending by speaking in english.....

Cu ocazia sarbatorilor de iarna (re) descoperim ipocrizia. Si suntem atat de priceputi in a simula diverse.

Zero coaie. Zero energie. Zero

2009-11-26T18:38:00.008+02:00

Zero coaie.

Nu stiu de la ce varsta poti incepe a califica o fapta ca ghidusie sau doar caracter infect. Nu inteleg cum sa ajungi la o anumita varsta, sa faci ceva rau, si sa nu iti asumi raspunderea, cumva principiile se pierd sau se invata cu timpul?

A depasit pe linia continua, l-a oprit politia si a recunoscut. Ofiterul a trait o premiera in cariera sa, a intalnit prima persoana care si-a recunoscut fapta si a acceptat cu capul sus consecintele. Are numai 24 de ani.

Dar sa ajungi la o varsta la care oamenii au asteptari de la tine, sa ai o familie care se presupune ca te caleste, si sa ascunzi murdaria sub covor? Ma intreb cum vine asta, cum o faci fara sa fii de cacat.

Sau sa trebuiasca sa prezinti niste scuze, scuze datorate pe buna dreptate si sa trimiti pe altcineva in locul tau?? Mica ghidusie sau zero coaie?

Da, si eu am zero coaie (once by default) pentru ca mediul bolnav in care ma invart mi-a starpit din avantul de (mic) justitiar. Am inceput sa trec scarba provocata pe modul ignore. Si imi pare rau.

Daca e sa ne uitam in marea gradina cu iz de romanie, vedem cum oamenii se cearta pana la sange pentru locuri de parcare, pentru pareri politice diferite, si cand e vorba sa isi reclame drepturile la munca se tem. Nu au coaie. Sunt fanatici in probleme ce s-ar rezolva cu o discutie rationala, si mielusei cand e vorba de a-si cere drepturile. De ce?? pentru ca suntem educati prost, cultura noastra ne-a invatat ca nu avem voie aia, nu trebuie sa ne certam pentru ailalta, daca ai un serviciu stai acolo mama, pastreaza-l ca cine stie cand mai gasesti altul, daca primesti un produs prost nu face scandal pastreaza-l si tot asa.

Nu stiu unde imi sunt bilutele lately, si cum am ajuns ca la replica "Discutie incheiata!" sa inchei, sa ma supar si sa nu fac nimic pentru a-mi expune situatia, parerea, si a cere sa fiu ascultata. Nu e sanatos, imi dau seama de asta. Si nu as vrea sa impart in stanga si-n dreapta invinuiri, dar educatia nu mi-a fost de mare ajutor. Vreau sa ajung la momentul cand voi lupta pentru ce stiu eu ca e drept, sa imi zic si eu varianta. Dar nu stiu cum sa fac cu scarba care ma opreste? Si imi zice ca persoanele care m-au dezamagit nu mai merita.

Zero energie.

Sunt persoane care sunt denumite generic "vampirii energetici". Cunosc... dupa 10 minute in compania respectivei persoane, am momente in care imi vine sa plang. Sa explic: nu cred ca este vorba ca imi suge energia literaly, insa imi toceste nervii, si energia pe care o depun sa nu reactionez este astfel consumata. De ce nu reactionez si imi fac asta? Pentru ca unele persoane nu merita pur si simplu nimic din partea mea. Sa ii explic ca ce face e gresit, si ca (ma) deranjeaza ar insemna sa vreau sa repar ceva si scarba provocata nu imi da voie. Nu stiu, dar tu ai voie sa imi zici ca si la mine este de fapt vorba de zero coaie. Este posibil si admit.

Zero.

Traim zile de glorie. Zile in care sa iti reclami drepturile inseamna sa faci acte de eroism. Zile in care sa ai coaie pentru a accepta consecintele sunt premiere.

Relatiile

2009-11-17T05:50:00.005+02:00

cu oamenii nu constau in a le zambi frumos in fata si a-i desconsidera imediat ce se intorc cu spatele. Nici in promisiuni la fata locului doar de dragul de a le face, cu scopul precis de a le ignora sau de a te sustrage cumva la data implinirii (asa numita fofilare).

Zic si eu, nu oi fi trait prea multe dar nota de plata va trebui achitata, invebitabil.

ps: se pare ca traiesc cu falsa idee ca oamenii sunt rationali, ca doar de aia trebuie sa ne suportam in asa zisa societate, de aia nu traim in jungla: pentru ca suntem rationali.

Cateva

2009-11-10T02:51:00.001+02:00

lucruri pure ramase pe lumea asta.

Statement

2009-11-04T03:42:00.003+02:00

When you wake up everyday

Please don't throw your dreams away.

Sunday activities

2009-11-01T20:53:00.004+02:00

cica un fel de sarbatorire tarzie a halloweenului...o mica intarziere...de o zi numa'

ps: au mai fost si mate, fantome, dovlecei zburatori and so on..alea's la depozitat:p

Insanidade

2009-10-30T07:14:00.002+02:00

Astazi am facut o mare descoperire pentru mine: Lambada este cantata in limba de care sunt indragostita.

Da, este in portugheza!!!

Luati de dansati:

Another random thought

2009-10-26T23:16:00.008+02:00

Este foarte clar ca pe langa doza de nebunie, aiureala, dulceata si narcisism care ma tot caracterizeaza, incepe sa prinda contur si alzheimerul. In proces de inscriere pe gravatar, am intrat si pe contul meu de la google, si am descoperit un raspuns de al meu de acum ceva vreme, de pe vremea cand s-a infaptuit contul/blogul (s-a = singur...ca si calculatorul care se strica, eu nu stiu nimica), si anume:

Ceva ce nu pot găsi utilizând Google

R: Tinerete fara batranete, si viata fara de moarte; a da si procentul

neutilizat din creierul meu

Narcisimul e pe bune si nu e degeaba:

Hot as in fever hot

2009-10-18T10:59:00.005+03:00

Primul videoclip de care sunt dependenta...never thought it will happen. I like also the song.

El, fetele, beat-ul, vocea feminina, miscarile, fetele, atitudinea, modul in care e filmat, fetele, cadrele, fetele, tipa bruneta in mod special, cum e imbracat el, fetele. It kinda puts u in a mood for wet t-shirts.

I made my point although i'm not gay.

PS: sunt 4 tipe, here they are.

Keep drilling! Eu de 3 zile o fac on&on.

Stii ceva? Ia mai mori!

2009-10-15T04:25:00.003+03:00

Cum o fi ca la 4 dimineata, cu matura in mana, pe diferite ritmuri (unele mai incitante ca altele) sa iti vina cele mai nebunesti ganduri? Eu zic ca nu exista mai normal de atat.

Am tot vorbit pe blog cu cunoscuti, intr-un fel sau altul m-am adresat multora.

Ma gandesc ce trist este sa stai in umbra a 2 perechi de boase, sa salivezi la ele fara ca macar sa iti dai seama...slava domnului ca am devenit asa centrata pe mine, eu macar am mintea ocupata cu ceva interesant.

Stiu ca oricum o sa cad, o sa fie bine pentru mine...hehe asa e mereu...cum cu unele persoane cum o dai tot nu iese bine, in cur, in balta, "totul va fi bine".

Nopti nedormite, ganduri, zile irosite, fara concluzii, agitatie ...demonstratia ca eu sunt om si sufar prin definitie, ma construiesc, frumos, fara sa dau in cap, cu timpu o sa invat chiar ca nu m-a fatat mama pe post de iluminator, si ca nu e menirea mea sa repar toate nedreptatile (as vrea totusi sa le rezolv pe alea de la adresa mea), si ca unii sunt cum sunt (doar suntem diferiti nu? marele adevar universal)....o sa ...o sa... si tot voi...

Karma's a bitch! and i'm counting on it...sleep tight!

Un post doar pentru tine

2009-10-14T23:39:00.005+03:00

Si anul trecut, tot pe 14.10 mi-am urat la multi ani, de fapt blogului.

Dar ziua lui este pe 13.10, lucky number thirteen.

Relevant sau nu, imi pare bine ca am o bucatica de net unde pot sa imi astern gandurile, refularile (in maj.timpului), ca am cu cine vorbi la 4 dimineata, ca pare ca nu ma resemnez si alte asemenea.

Da, in continuare te recitesc, cand si cand. Hai ca ne auzim la anu.

Dick in a box

2009-10-10T20:23:00.002+03:00

Genial! could be the best present ever...sais Justin

M-am exprimat gresit...

2009-10-01T01:07:00.004+03:00

In ultima vreme fac ce fac, si cum concluziile logice nu apar, ramane ca m-am exprimat eu gresit:

-am avut nevoie de un prieten (nevoie absurda ce apare foarte rar si la mine) si am fost trimisa sa dorm...am fost probabil prea directa cu exprimarea starii pe care-o posedam, asa ca ..un somn bun ce nu rezolva?

-am procedat corect, am facut si neste bine si m-am ales cu o futere de mama. Ciudat cum astepti niste credit...alta absurditate sa astepti putina incredere, pai ce timpul trecut este egal cu devotamentul?sau cu increderea? Nu, intr-adevar credit nu mai primesti, nici cu buletinu, nici cu sentimente investite.

Ceva vreme o sa imi tin si eu calea, o sa devin mai salbatica decat eram (nu, nu eram nici macar un pic) si apoi o sa o iau de la cap. We allways do this shit, isn't it???

Hai noapte buna!

ori

Buna dimineata inumanilor!

Twitter

2009-09-28T17:33:00.003+03:00

Nu imi fac cont. Nu vreau. Sper sa imi mentin aceasta decizie cat mai multa vreme.

Din cauza ca nu mai avem timp liber, timp de povesti, taclale, simtim nevoia sa impartasim orice dar nu avem cu cine. Noroc cu twitteru, ai impresia ca ai redescoperit America si zici si la altii, in speranta unui ochi care sa descopere ce mare minune ai zis tu. Sau a unei urechi care sa te asculte. In 140 de caractere. Sad.

Asa e si cu blogul, recunosc. Insa pe blog scriu si pentru mine, din cand in cand.

Parerea personala ca twitterul e aberant o fi si din cauza ca nu am acea viata sociala, acele beneficii ale lui neadresandu-se mie.

Restart

2009-09-27T06:57:00.005+03:00

Ar trebui sa ni se adauge functia de shut down. Nu stiu de unde, eventual din cer de undeva.Sa dam shut down si sa asteptam sa se depuna prafu. Fara intrebari, fara reactii, fara solicitari. Sa nu stim nici macar ca existam, sa pui mana pe mine si sa fiu...rece. Sa odihnesc santurile.

Apoi sa ne trezim ca noi, dar cu aceleasi vechi fisiere, dezamagiri, sperante, vise ce se incarca al naibii de greu. Sa intampinam zilnic aceleasi spamuri. Sa realizez cat timp am irosit cand am stat inchisa, si sa ma simt vinovata ca il ard acuma degeaba. Si sa fac ceva, orice. Sa ma dau pe site-uri cu filme porno eventual.

Si m-as vrea scoasa si din priza. So, o propunere de update ceva???

Nu ma plang

2009-09-10T05:54:00.004+03:00

Well my dear blog here I am.

Again. Prinsa intr-o stare de agitatie care nu se mai termina.

M-am saturat de repetitivitatea lucrurilor care nu se mai repara. De aceeiasi oameni, aceleasi stari provocate, aceleasi reactii, acelasi drum. Ori l-am gresit eu pe al meu, ori ar trebui sa ma gandesc ca sunt prea tanara ca sa ma satur, acum fiind momentul entuziasmului.

Cel mai trist pentru mine este ca si eu reactionez pe pilot automat. Hate this shit. Mai am milioane de zile de trait, e pacat sa le stiu de pe acuma.

Tin sa te anunt ca in ultima vreme te folosesc intr-un mod total ingrat, cand sunt oarecum trista, satula, si nu e altcineva in preajma (oricum sunt multi si degeaba). Si ingrat pentru ca te uzez numai si numai cand se clatina limita.

De data asta fara poze.

PS: prezint realitatea.

no sé lo que haré...

2009-08-31T04:26:00.001+03:00

Ma plimb

printre zile, sunete, cifre, fete, sentimente nedifinte.

Ma invart

printr-o mare de confuzii, nevoi, doleante, idei pestrite.

Sunt aici

in rutina, in revelatii, in cercuri vicioase.

Nu am cu cine vorbi si ma intretin cu blogul.

no sé lo que haré...

Nimic nu e intamplator

2009-08-26T03:06:00.003+03:00

"In solitudinea noptii reci, stau parasita si, ridicandu-mi fata in sus, imi caut steaua.

Daca cineva isi inchipuie ca starea mea de acum are cea mai mica legatura cu incidentul povestit la inceputul acestei relatari, se inseala cu totul. Starea mea de dezolare nu avea nici o legatura cu Mircea. Nu-mi era dor de nimeni. Nu doream nimic de la nimeni, ci voiam doar sa ma inteleg pe mine, acea parte din mine ce nu se putea exprima si imi frangea inima cu suferinta ei fara nume, in timp ce, in aparenta eram cu totul prinsa in desfasurarea fericita a vietii de fiecare zi."

Maitreyi Devi - Dragostea nu moare

As vrea sa plec departe

2009-08-06T05:39:00.004+03:00

Vreau sa zambesc,

E dimineata

Tre'sa-mi pastrez pofta de viata....

96,000

2009-07-27T20:25:00.003+03:00

In the Heights - 96 ooo (dollars- words about if you win the lotery)

E de vazut, e asa marfa ca am considerat ca poate apartine blogului meu. E pentru publicul larg, atat de larg cat pot eu cu un blog:))

Pe scurt, cand aduni oameni calitativi iese ceva de genul. Este mai mare efectul si datorita modului cum se vad fetele celor care inregistreaza.

Back on my mind

2009-07-17T05:21:00.005+03:00

I think that I'm changing but I'm just the same

Atat de multe idei, atat de multe intrebari, atata fuzz, incerci sa mergi cu valul, si te intrebi de ce esti inca la mal, oare?

Sometimes I feel like i'm fine on my own,
Fifty Thousand miles from home.

Atatea subiecte de dezbatut, atatea persoane de evitat, sau de cunoscut, adorat, adulat, admirat...hell de inchinat ode, si la sfarsit sa iti dai seama ca esti doar tu cu tine. Ramane sa constientizezi, si sa lasi deoparte toata plebea. Insa drumul este chiar mai lung pentru unii dintre noi.

Sometimes I feel like I'm glad to be free,
Sometimes I still want your arms around me

Uneori dintre nenumaratele oportunitati, nenumaratele optiuni de viata, de gandire, chiar sa ajungi la 180 grade schimbare...poate conta doar un gand, o decizie. Incearca sa se strecoare. Dar...esti blocat. Esti inca acolo. Si nu pleci. Oare vei pleca vreodata?

Mi-am facut un 3in1. Cu spuma. Si filozofez, sau aberez. Conteaza ca stiu eu. Nu imi place spuma, dar mi-am pus-o sa imi aduc aminte ca nu imi place. Mi-e dor sa scriu posturi kilometrice, sa fac pe extrovertita. Sa simulez misterul ar zice unii, sau din contra normalitatea mea, ar zice altii. Daca imi pui tu spuma nu imi place, pastreaza deciziile tale pentru tine. Si eventual pentru cine te-o iubi. I am here. Ma simt.

La furat de teste

2009-07-12T19:13:00.005+03:00

1. Your choice symbolizes a person whom you could like in real life situations.
Horse - Unrestrained, freedom-loving and free.
2. Your choice symbolizes the impression that you want to have on people.
Horse - Optimism.
3. Your choice symbolizes a behavior that would make you finish your relationship with your partner (beloved one).
Snake - Your partner is too emotional and has very often mood swings and you don’t know how to deal with it.
4. Your choice symbolizes a type of relationship that you would like to have with your partner (beloved one).
Horse – Both of you can discuss any topic without being emotional. You have no secrets from each other.
5. Your choice shows if you are capable to cheat.
Person - it is unlikely that you cheat.
6. Your choice shows your attitude to marriage.
Bengal tiger- For you, marriage is something very precious, when you get married, you will greatly appreciate your marriage and your other half.
7. Your choice shows your attitude to love.
Horse - you don’t like long-term relationship, you are ready only to flirt.

De aici.

One filthy dog

2009-07-04T23:15:00.009+03:00

making the plan "how to escape before they torture me"

Can i please live with my filth? Plizzzz

One way ticket to nowhere, please

2009-06-28T22:34:00.003+03:00

Sa ne radem putin

2009-06-25T17:42:00.006+03:00

Pentru azi am 2 mailuri....si daca la primul nu e chiar de ras ci umpic de plans la al doilea e de curatat covorul.

In mailul nr.1 mi se raspunde cu "Draga domnule Oana", foarte corect Marin putea fi la fel de bine nume mic, dar la mailul nr. 2 deja se depaseste limita admisa de prostie...priviti lume si va radeti:

"Dear Cu stima

I have received your email and I confirm the reservation no. 3/0625.
I don't have any question at this moment. Thank you for the mail.
Best regards,

..........................."

am si o recomandare cel putin sclipitoare, tot umpic asa:

io: Dear Cu stima

I have received your email and I confirm the reservation no. 3/0625.

I don't have any question at this moment. Thank you for the mail.

Best regards,

Nume Fictiv-Salam

io::))

Hao.ro.: )))))))

Hao.ro.: asta e de pomina ma

Hao.ro: la asta trebuie raspuns cu "dear Best Regards, blabla blabla, sincerily yours, Cu Stima"

Probabil e cazul sa ma opresc din a ma intreba unde e problema.

upside down

2009-06-23T18:28:00.005+03:00

Concluziile zilei, ce inca este in desfasurare, au legatura cu zona receptiva a mea: fundul.

1. a vibrat telefonul (era pe birou)...iar eu l-am simtit undeva sub fund

2.ma intreb foarte serios daca o mai exista cineva fara telefon mobil ? am vazut aurolaci cu laptop (pe la criserb), deci un om cu un salariu, fie el si minim, poate sa isi nege o necesitate de genul?? eu una nu cunsoc pe nimeni fara...

3.povestea funny a zilei care ne va conduce la concluzia de la inceputul textului:

Conversatie avuta in engleza

"Doriti sa achitati doar camera dvs cu cardul? [mai era cu cineva, ar fi putut sa vrea s-o achite si pe aceea]

Da, luati tot ce vreti, camera ...o masina...

[pauza de cateva minute]In regula (eu cu cardul lui in mana), va trebui sa opresc cardul vreo 2 zile pentru ca inca nu m-am decis ce masina vreau.

Dati-mi cardul, platesc cash.

Este o gluma, puteti achita cu cardul, nu vi-l opreste nimeni.

Nu, nu, lasati ca achit cash"

Deci, ori e lumea cu curu-n sus, ori receptez eu cu fundul transmisiile tuturor....sa le zicem "demonstratii ale principiului conform caruia toti suntem diferiti, variatii ale universului".

ps: poza imi apartine, nu am facut-o eu, dar reprezinta un fund pe care eu il iubesc (oricaaaaat de pervers suna)...bine de fapt si de drept iubesc marea dar de dragul artei fortam putin exprimarea:p

Sa da...sa nu....hmmm...NU

2009-06-22T21:18:00.006+03:00

Din ciclul ce mai dicuta omul seara pe mess, eventual cu fosti colegi...

"x: deci esti acasa si poti sa faci striptease pe webcam

io: nu

x: cum nu?

io: as putea da

io: dar nu

x: nici daca te rog frumos?

io: nu

io: dar sunt sigura ca o sa gas u pe careva

io: i trust you

x: pai da tu crezi ca eu rog asa pe toata lumea sa faca striptease?

x: deci te-ai mai gandit?

x: deci ce da

x: fa stripteas odata ca ma enervezi

x: ia uniforma pe tine

x: da drumu la web

x: si dupaia da-o jos"

si da este vorba despre uniforma de la munca, care se pare ca face ravagii mai mari decat hainele mele obisnuite...si decat mine...

ps: imi dau seama de caracterul haifaivist al acestei postari dar imi zicea cineva sa imi ascult pornirile...daca nu pe astea atunci pe care:)))

Lepse (chinuite i might say)

2009-06-20T12:09:00.005+03:00

Undeva demult, ice age demult, Leah imi pasa o leapsa virtuala, iar eu ii promiteam onorari si toate cele...hehe...am stiut ca e bun viitorul asta folosit in verbe, te ajuta sa uiti.

Si uite ca Simona m-a lepsuit si ea...si na chit ca vreau sa ma fac ca ploua nu merge...e un soare afara...vreme de baie:P

Leah vrea sa ma opresc la 6 lucruri care ma fac fericita:

1. cand sunt departe, cand imi sorb pauza de cunoscut...asta include si luarea deciziei, pregatirea terenului....i can even say i love the ride trough, not the destination [about life]

2.o zi frumoasa (eventual cu valuri in peisaj)

3.oamenii autentici...si partea in care eu ii cunosc si am parte de ei

4.lenevitul (eventual undeva in natura, sa bata vantul si cu javruta la pachet)...se poate si fara.

5.cand nu am nevoie sa captez atentia, cand eu chiar contez (without efforts)

6. cand totul se invarte in jurul fundului meu, mai finut spus imi place sa fie cineva fericit din cauza mea.

ps: daca sunt doar 6, le-am ingramadit si eu...nitel:p

Simona ma pune si la mai grea incercare, dar treaca...ce as fi eu daca nu m-as regasi in minunata fiinta ce mi's:

o floare: cel mai probabil o floare de colt, bound to be protected and still wild

un anotimp: hehe as fi o iarna apriga, plina de zapada, si din cand v-as da cate-o raza puternica de soare

o luna: ianuarie, without doubts

o culoare: albastruuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu ......oare cine se mai mira? pur si senin.

un animal: un cal salbatic(da stiu, as fi o iapa)

o piesa vestimentara: o esarfa...close to ur blood

un fruct: ala oprit...care ocazional mai-ti sta si-n gat

o piesa de mobilier: un picior de scaun, cu care te-as ciomagi...sau ti-as face masaj, dupa caz

o melodie: sorry, simfonia din mine ma obliga sa nu discriminez vreuna din melodiile preferate de-a lungul timpului..

un videoclip: nu stiu, sper sa nu trebuiasca sa stiu dupa ce mor

un obiect: oricare de-al meu...ale mele prind viata si chiar ma afecteaza cand le pierd

un instrument muzical: o vioara stricata

o persoana apropiata: as fi altcineva, altundeva...deci nu as veni in locul cuiva apropiat

un copac: un brad cu cetina tot verde:P

un vers: "With each day of freedom i go deeper in my

own cage..."

un oras: intai sa le cunosc pe toate si apoi ma pronunt

o persoana publica: keira knightley cu sani

un fel de mancare: un fel de mancare azi, mai buna maine si tot asa

o carte: Basme japoneze (fairy tales with learnings)

un super-erou: as fi totusi un Mutant X - Shalimar

un fenomen: ah, sunt deja

o masina: un citroen C3 bleo metalizat

o parte a corpului: o coapsa, sau gropitele de la spate (m-as concentra toata acolo)

un personaj de film: don't know yet

un film: there are yet to come

un loc: departe, oriunde..si apoi de la cap

o cladire: small and cozy, warming...cu restaurant...sau cinematograf

o leguma: ridicheeeeeeeeeeeeeeeeeeee

un telefon: unul public, in Brazilia (ce de cuvinte as mai invata)

o bautura: addictive and good....cola

ceva dulce: o Magura (spune reclama totul)

un obiect de exterior: un hamaccccccccccccccccccccccccccccccccccc, doua ..as suna-o pe Oana each day sa vina sa stea pe mine

o materie: orice

un serial: in House, peste House, sub House

o piesa de teatru: don't know yet

un nume: mOntecOre

un gest: un pupic pe care nu il astepti

un parfum: involving liliacul

o ora: a diminetii, cand ma intorc pe partea cealalta, si dorm in continuare...cea mai dulce

un an: cel mai bun din viata mea [mai am de asteptat]

Oficial un post gandit o zi intreaga...pus intrebari interioare...retrait...amintit...

And we wonder why

2009-06-08T08:50:00.006+03:00

De la un post al ei mi-a trecut prin minte un gand care apare asa din cand in cand dar fiind prea distrata de cotidian mi-e cam greu sa ii acord atentie...sau poate ca nu vreau.

Oare avem prieteni? Prieteni despre care sa stim ce ii incanta, ce ii face fericiti? Nu pretind ca stiu eu despre ai mei, ca sunt prea putini, dar nici totally clueless nu ma pot numi. Si nu am voie atata timp cat am pretentia din partea mea sa ascult. Sa ascult doar ce simt ca merita. Eu si cu sita mea. Oare nu ne saturam de discutat banalitati? Raspunsul evident fiind nu. Uneori acele banalitati sunt chiar un deliciu in comparatie cu 3 cuvinte pe zi si alea mereu aceleasi.

Oare nu iti e scarba de tine sa intrebi pe cineva cum se mai simte si sa speri ca poate nu iti raspunde sincer, ca poate nu ai chef de a auzi.

Mie imi este, that's why i don't have a social contract with people, so don't expect the unexpected from me...

Here and now

2009-06-07T20:26:00.004+03:00

Ma intreb cand nu gasesti nicio o usa, nici macar o portita cum faci? Te adaptezi, inveti sa traiesti cu razboiul permanent? Oare mai stii sa traiesti linistea daca ti-ar fi oferita?

Where the fuck is the path?

Intrebare

2009-05-29T11:43:00.006+03:00

Oare cati oameni retardati pot (co)exista pe metru patrat??

R: evident nu destui pentru ca inca exista. Ma gandesc ca daca ar trb sa se suporte numai ei, intre ei, nu ar iesi scandal, ca nu s-ar deranja. Asta in cazul in care nu vrea unul sa se dea mai retardat la un moment dat.

[post scris la munca = the joy]

ps: imi pare rau ca retardateii mei nu au aflat de fenomenul blog...

I'm about to be famous

2009-05-14T13:52:00.005+03:00

Ceva nu e in regula. Si de data asta nu sunt eu.

Povestea. Am gasit de dimineata un comentariu la unul dintre posturile mele cu un link catre un forum, club pentru discutii ce-o fi, in care unul dintre utlizatori postase nici mai mult nici mai putin decat textul meu de aici, daca ma intreba ii recomandam eu ceva cu adevarat bun din blogul asta. Ii scriam eu niste sentimente daca imi cerea. Am trecut prin toata tevatura cu recuperarea parolei de pe neogen, m-am alaturat clubului, si am postat ceva de genu: "d-soara blabla va multumesc ca v-ati gandit sa imi copiati gandurile insa nu e cazul. Stiu ca internetul este o sursa de inspiratie pentru amatorii de copy/ paste-uri, insa sunt sigura ca daca va scremeati putin puteati copia dintr-o carte..." adica nu am fost mama amabilitatii dar nici nu am fost cum merita.

Urmatorul pas logic a fost, bineinteles, stergerea comentariului meu.

Dialogul.

"Buna,
am postat mai devreme un msj la subiectul "Misterul Trandafirului" si mi-a fost sters. Este vorba de faptul ca "Jaqli" mi-a copiat, draguta de ea, cateva fraze. Ai idee ce s-a intamplat cu com. meu?
Oana"

"Consider ca era mai frumos daca ai scriai in privat.Internetul este o sursa de unde ne mai inspiram si toata lumea mai copiaza.Nu vad nimic rau, faptul ca prin internet ne mai inbunatim cunostintele.S-a nimerit ca chiar textul tau sa fie,sant convinsa ca Jaqlin isi cerea scuze,daca ai scriai frumos in privat.Era mult mai decent sistemul.Imi pare rau ,dar postarea ti-am sterso."

"Inteleg mentalitatea. Imi explic si de ce autoarea s-a inspirat asa fara niciun fel de jena. Ea a postat public, si tot eu sa ma adresez in privat? Decent era sa stergi TU ambele comentarii, si al ei.
Cunosti legile? Se cheama piraterie intelectuala si se pedepseste. Daca nu le cunosti nu te absolvi de responsabilitate stergandu-mi comentariul."

"Am sters si comentariul ei,iar in ce a ce priveste legile din romania,nu le cunosc si nici nu ma intereseaza.Faptul ca este clubul meu ,nu permit sa fie nimeni din membri atacat.Divergentele se discuta in privat.Nu ai decat sa o dai in judecata,daca te-a deranjat asa de tare."

"O persoana care lucreaza in internet, si care detine un "club", asa cum spui tu, cunoaste foarte bine legile, mai ales cele care o intereseaza in mod direct. Dupa raspunsurile (mai mult decat profesionale...) pe care mi le-ai dat si dupa greselile grave de gramatica, ma indoiesc ca detii un site de o astfel de amploare. In cel mai sigur mod esti o angajata frustrata, venita ca sa modereze comentariile altora mai frustrati decat tine, pe o suma de maxim 400 ron.
Este trista mentalitatea ta. Esti o persoana trista. Pacat.

Multumesc pt. raspunsuri"

Aici am avut parte de ajutor din partea unei prietene, si ea la fel de indignata ca si mine. Ea cu informatiile, eu cu ironia.

"Draga deja incepi sa ma enervezi.Ti-am dat o explicatie din politete,dar se observa clar ca la tine bunul simt lipsete .Trebuia sa te ignor si am sa o fac chiar in acest moment.Nu-mi pierd timpul meu pretios cu o denaturata ca tine."

Citez din conditiile inscrise pe neogen :

"Ca utilizator sunteti responsabil de propriile actiuni precum si de consecintele pe care acestea le pot avea, in urma publicarii materialelor pe care le incarcati, puneti la dispozitie in mod public pe contul pus la dispozitie de companie.

Va obligati sa nu faceti urmatoarele lucruri :

a) sa publicati material cu drept de autor, daca nu sunteti autorul sau daca nu aveti permisiunea autorului de a publica materialul respectiv; "

Ma simt violata. Cum sa copiezi niste sentimente? Cat de limitat sa fii? Daca mai treci pe aici si doresti sa te identifici in halul asta penal cu mine, uite aici o recomandare, e fix in titlu...cu incredere. De cealalta nu pomenesc pt. ca asa cum i-am zis si ei, este o trista...pe care, culmea, n-o intereseaza legile.

El camino...

2009-05-13T03:52:00.016+03:00

Prima data a fost curiozitatea. Apoi a urmat intentia. Si in cele din urma veni mailul cu atasament. Prin periplurile mele zilnice am intrat intr-o seara pe blogul tomatei, si am vazut ca e rost de o expozitie. Si cum nu era vorba de orice fel de expozitie, ci una de sani....s-a facut (ca prin minune) ca am trimis si eu o poza. Am stat mult pana am decis, daca si ce poza sa trimit, baiul fiind sa gasesc una care sa demonstreze totusi ca exponatele sunt si de bun gust, dar si de privit (sa zicem).

Zilele astea ne imbie cu alta expozitie, de mesaje scrise cu manuta, si nu cu MULT PREA TOCITA SI PIPAITA tastatura. Voi participa deci. Putina lume stie de mica mea placere de a scrie de mana, si de faptul ca imi transcriam cursurile strict din aceasta placere...asta pana sa se imbine cu nevoia de a le retine...si scriindu-le nici macar nu mai era nevoie sa le citesc. Sau asa credeam eu uneori, ca alteori mi le mai si aduceam aminte.

LE: am dat cu subsemnatul si la expozitia de tatuaje, acum ca am:x [da, ma laud]

Si mai putina lume stie de frenezia mea legata de Brazilia si fata de tot ce tine de fenomenul "portugheza". Cumva are legatura si cu oamenii autentici. Nu este nevoie de explicatiile mele pe aceasta tema, stim cu totii in ce lume traim, si mai stim si cati mai rad din suflet, sau se culca seara impliniti, si fericiti ca nu traiesc degeaba. Am avut norocul sa intalnesc 4 persoane venite din Brazilia, dintre care 3 erau profesori universitari. Chinuindu-ma sa comunic [bolboroseam ceva intr-un fel de portugheza...a mea] am reusit sa le spun si ca mi-ar placea sa invat portugheza, moment din care doamna mai in varsta din grup (si care mi-a umplut inima de bucurie doar pentru ca am cunoscut-o si ATAT) a inceput sa imi vorbeasca doar in limba ei, desi stiau impreuna destule limbi. Presupun, si ma bucur, ca si eu le-am placut avand in vedere ca au fost serviti la masa, au comunicat cu ospatarul in engleza, iar in momentul cand au avut nevoie de ceva au venit la mine la receptie sa ceara...era vorba despre o cerinta catre ospatar nicidecum pentru receptie. Nu degeaba i-am "urmarit" pe cei din Italia.

Desi am plecat si mi-am luat la revedere de la ei, a doua zi cand am venit la munca am gasit o foaie cu mesaje din partea celor 4. Beat this. Uite cum din pura intamplare mai gasesti si oameni. Traind o viata intreaga fara, inveti sa ii recunosti.

Si pozele cu foaia de la ei:

Din ciclul asa stapan asa caine, i present to you: Lisa trage pe nas

2009-05-05T21:24:00.004+03:00

When life's a bitch you could allways find a sack of ipsos.

Trough the night

2009-05-03T05:29:00.007+03:00

Unii fac nunti, altii pomeni...cert e ca toti se parfumeaza, impopotoneaza si vin pregatiti de o mica sueta...ma intreb cum de pe astia de nu ii cunosc ii tolerez...ii inteleg, iar pe cei care imi sunt aproape (fizic- in spatiul mic al apartamentului sau in ala si mai mic al cuvintelor) ii blamez la fiecare pas? am i wrong in this story?

how easily you can grow into hate..it takes only a few moment not punishing someone for a harm done...

i don't have a social contract with people, so don't expect the unexpected from me...

[de inspiratie house-iana]

e de ascultat!

Lhasa de Sela-El Desierto
Vezi mai multe video din Muzica »

Suntem o societate de consum: la naiba!

2009-04-26T17:43:00.008+03:00

Se pare ca de ceva vreme am dezvoltat o noua indeletnicire. Mai exact online shopping.

Totul a inceput cand am primit un voucher in spirit de colaborare de la bespecial.ro. In prima instanta am zis ca blogul meu nu are atata valoare cat sa se vanda, insa am fost manipulata printr-o abordare atat de plina de bun simt incat ma si vedeam eu owneru site-ului care se zbate sa isi promoveze mica afacere. I-am zis omului ca ce vinde nu e nimic nou sub soare, ca de altfel nici continutul blogului. M-am asigurat ca totusi a citit ce debitez si ca e sigur ca vrea un deal. Bine, sa nu se inteleaga ca bunul simt m-a obligat sa imi aleg produse, nu! am intrat pe site-ul de bijuterii si am vrut si aia si aia... Pana la urma am ales cercei la zuze(1 si 2)...printre care si pentru mine. Acestia sunt ai mei:D Impresia mea e ca sunt finuti, micuti si chiar ieftini pentru categoria "zorzoane", baiul fiind ca minimul comenzii sa fie de 50 ron. La munca fiind mereu la camasa (vorba vine...mai sar si eu cate-o zi fara uniforma) ii port des, dovada ca am fost incantata ca i-am primit.

Si acum, sa revenim la ale noastre: incercand sa gasesc un cado am comandat ceva pentru mine, online [logic]...si tot dau peste site-uri cu "cosul tau". Hehe...daunatoare descoperire. Sa vedem daca ne intelegem (eu si sistemul) ca la cercei am avut parte de transport gratuit.

Nu consider ca trebuie sa pun vreun dicslaimer de genul reclama/post platit pentru ca evident nu este cazul. Asa ca let the mercancy come to me!!!

Miaua de Pasti si oul magic

2009-04-18T23:53:00.007+03:00

Nu am urari sau vorbe de bine in repertoriu, insa am poze..cu oul meu gol pe care daca l-as sparge as face rost de o casa goala numai si numai pentru mine, doar dateaza din 2001.

Am auzit ca Iepurasu' e ocupat, asa ca a lasat cadou doar oul meu.

Pentru poze mai indeaproape cu el va astept mailurile pe adresa redactiei, pentru ciocnit un ou va astept la sediu. Pozele sunt facute in spritul rolului ocupat de catre tehnologie in vietile noastre. E ceva necurat la mijloc.

Hristos a inviat!

Incoerenta

2009-04-17T00:31:00.004+03:00

Crezi ca ma cunosti. Actionezi ca si cand ai stii ce fac eu, de ce si cine sunt. Nu fals, stupid de fals, eu nu ma stiu pe mine, imagineaza-ti ca ce crezi ca stii ti se pare.

Cadem cu toti in pacatul asta nu iti face griji, dar incearca sa nu mai fie asa evident ca ma stii. N-ai de unde. Nu vei avea vreodata de unde. Nici macar de te-as lasa.

Zilele trecute am avut parte de un gest care m-a atins...nu ma asteptam...si de asemenea m-a intrigat. Si chiar daca crezi ca m-ai evaluat deja, si ca ma poti citi... mi-ar fi placut se existe un context in care sa ii pot da valoarea acelui gest.

Cateva clipe, acum si...3 pasi inapoi. Am reusit sa ma indepartez, dupa doar cateva cuvinte, de cei pe care cazusem in pacatul de a-i considera apropiati.

ps: stiu despre ce vorbesc in toata nebunia mea

DISCLAIMER: ma cac pe mine, si evident nu numai eu

Butonul, muzica din RATB si miaua de Pasti

2009-04-13T11:18:00.011+03:00

Part one!Action:

Se facu o data ca niciodata ca exista un buton, dar nu "what does this button do?" pentru ca la acela se simte nevoia de a apasa. Cest buton, era bine pitit, asa LA VEDERE, si culmea ca nu incepu sa creasca ca Fat Frumos, si nici ca Tamagochi lu' pustiu de azi de dimineata, nu! el era acolo inca din fabricatie. Povestea este urmatoare: l-am pus pe Danut sa afle ce pati touch-pad-ul meu, si se chinui baiatu ceva vreme, concluzionand: trebuie sa fie un buton...o fi! am zis eu. Daca ma duceam la garantie?? Thank you. Carticica lui exista, insa e pusa bine la pastrat, doar merg pe principiul "what does this button do?". Ironic huh?

Part two: strike!

Totul a inceput ca teasing la faimoasa televiziune de la metrou..adica reclame la zoom tv pe un anumit fundal sonor. Era stresant, insa anunta ceva... Cand au inceput sa emita, au dat pe mute. Insa de cateva saptamani acest minunat sunet este reprodus in RATB, este o melodie de spalat creiere, altfel nu imi explic de ce se difuzeaza intr-una la orice ora. Inteleg ca suntem o tara plina de stresati dar aiureala aia nu face decat sa oboseasca creierul si-asa extra uzat. Daca tot se incearca acesta operatiune sper sa foloseasca Ariel, nu care cumva sa ramana vreo pata, vreo D-soara Pornache, care s-a facut cuminte, si apoi a revenit la filme de eleva porno (e ca sunt la curent?, o sa incerc sa utilizez mai mult ariel). Sau vreun pitic porno, care vorba cuiva, daca il vezi pe ala te lasi de meserie. Nici macar pentru reproducere nu mai esti apt.

III

De-a lungul vremii am invatat ca acesta este sezonul meu, fiind denumita pe rand oaie, oita, Vasilica (puna mana fara frica), am decis, ca dupa intamplarea cu butonul, sa ma autointitulez miaua de Pasti, nu mielul de Pasti ca nici anul asta n-am strans destula sunca. Doar in timpul sarbatorilor pascale, sa ne intelegem. Meeeee.

Pentru a nu exagera prea mult va spun ca sunt situatii si situatii, si se pot intampla oricui, mai des unora ce-i drept, dar nu-i bai.

PS: D-le hao.ro te rog sa cauti pe net traducerea din engleza a lui "meerkat" si sa retragi "popandoaica". Ah si sa nu spui la nimeni de intamplarea cu treaba aia pe jos. Sa nu zica vreunu ca mie mi se intampla mai des. Mersi.

Concluzie

2009-04-10T19:57:00.003+03:00

Oricat de mandri am fi cu defectele si nenormalitatea noastra in online, in real life ne chinuim sa parem normali. Isn't this fucked up?

Sa detaliez: pe bloguri fiecare isi impopotoneaza frumos defectele, le poarta cu atitudine chiar, uite bah ca eu sunt un antisocial si urasc oamenii...ca deh oamenii e prosti, sau eu sunt defecta, ma atrag numai oamenii care ma ranesc, sunt o neinteleasa....si cand apar pe la evenimente ii vezi pe toti ca se scalambaie (incerca) si vor sa para normali...

Legat de asta am vazut ca scandalurile din online raman acolo, exista cumva regula nescrisa ca te injuri numa'pe blog, si cand e vorba de vreo intalnire te porti civilizat (friendly chiar), si apoi ajungi acasa si scrii despre cat de ratat e ala!!!

Ah da, eu nu respect regulile, regulile ma respecta pe mine (chuck norris is old).

Meniu de Paste

2009-04-06T16:01:00.014+03:00

Well anul asta va fi o persoana in minus, nu asistam la cine stie ce mari mese in familie insa o grupare tot reuseam sa scoatem. Mai putine portii.

In ultima vreme asist la faptul ca ma indepartez putin cate putin de anumite persoane, si imi pare bine. Meniu de paste pentru anul acesta: scarba, scarba din ce in ce mai mare fata de persoanele care pentru interesul lor se transforma in cei mai buni prieteni. Nu stiu daca exagerez eu, nici nu stiu daca este vorba de principiile mele insa nu vreau sa am in preajma asemenea oameni. Rationamentul este simplu: daca pe ala pe care il urai din toti rarunchii ai ajuns sa il pupi in cur ce imi garanteaza mie ca cu mine esti sincer? Prea mare efortul din partea sa give a damn. Si apoi valoarea de 2 bani nu imi pare rentabila.

Si nestiind sa procedez altfel, ma voi sustrage finut. Pentru ca da si eu sunt o ipocrita si nu ma mai intereseaza sa discut, nu ma mai intereseaza sa repar.

Sufar...de multe, astfel ca la masa mea de paste, vor fi multe oua, si de asemenea cozonac, piticii mei avand cu ce sa se delecteze:

"Nu ma enerveaza cand altcineva imi vb de problemele lui, ma bucur de increderea acordata, ma enerveaza cand ma asfixiaza cu problemele lui, ma face sa cred ca eu nu contez, cand o tine pe a lui si nu se opreste sa respire..si nu vede altceva decat pe el...simt ca nici nu mai merita sa ii spun ceva(vreodata), da si inca nu imi dau voie...sau poate mi-as da daca as intalni persoane care mai au si pe altcineva in universul lor decat pe ele insele.

Stii ce? daca tu nu ma vezi apai ca nici nu voi mai avea vreodata nevoie sa ma vezi. Sufar de multe sindroame:)"

La Inviere mergeam in fiecare an, nu sa asist la slujba, ca nu ma consider un ortodox convins, dar anul asta nu mai vad rostul. Putina iluminare? Got plenty, thanks.

Asadar, imapchetati totul frumos, gasiti motive, nu-i bai, ca fiecare filtram dupa posibilitati, insa eu dorm numa bine noaptea.

Down the edge...to the lowest point

2009-03-23T22:25:00.002+02:00

pentru ca inca nu stiu daca voi mai scrie pe aici, pentru ca obisnuiam sa scriu ce simt chiar si la nivelul ala superficial, ca pentru blog asa, voi pune linkul catre pozele din milano.

http://picasaweb.google.com/mOntecOre86/ItaliaMilano#

Sper sa revin si cu povestea aventurii, ca a fost. Insa trebuie sa invat cumva sa ma prefac si aici cand sunt singura cu "tastatura mea", ca in viata reala imi iese de minune.

A da sunt bine, si imi face placere sa va aud problemele. Ce plm contez eu.

On the edge

2009-03-14T10:22:00.004+02:00

sinceritatea asta de cacat a capricornilor nu continua sa ma uimeasca, pe mine care am trait 23 de ani cu ea.

-Pai da, e riscant. E posibil sa...

-Sa te pregatesti...

Sa vezi ce pregateala i-as fi trantit daca nu ma recunosteam in caracteristica asta dezarmant de adorabila.

Oare?

2009-03-07T01:41:00.003+02:00

cele mai triste cuvinte ever: "nu iti face griji, sunt bine..."

Experienta mea cu Italia

2009-02-28T01:55:00.006+02:00

Am stat numai cateva zile, insa a fost prima mea iesire din tara si calatorie cu avionul, asa ca permiteti-mi sa ma bucur de "bomboane"(am 2 ani, merg pe 23).

Buuun, am ajuns la Baneasa unde am asteptat ceva vreme deoarece am ajuns ca un om corect ce sunt cu (aproape) cele 2 ore inainte. Mi-am cumparat reviste, am incercat sa vorbesc la telefon cat am stat in sala de asteptare insa nu am reusit sa stau locului de nestarea ce o aveam. In sfarsit mi s-a parut ca aud despre zborul meu, si m-am infiintat frumos la coada. In timp ce eram manati catre autobuzele ce merg la avion, a trebuit sa asist la un fel de cearta intre fetele care erau acolo pentru control si indrumare, deci si mai multa confuzie pentru biata oitza din mine. Am intrebat in care autobuz sa merg (unul era pentru romani, unul pentru straini), si mi s-a raspuns exact ce voiam sa aud: "in care mai gasesti loc". Si am gasit, la straini:))).

In avion. Imi doream sa stau la geam, si tot mergeam si nu mai gaseam un loc la geam..pe la jumatatea avionului am gasit un loc si desi ma agatase o doamna, m-am despartit de ea si am inhatat locul respectiv. Cica am nimerit bine, pe aripa avionului unde nu se resimt asa de tare bump-urile. M-am asezat si am scos aparatul. Eram pusa pe facut poze...si am facut (o gramadaaa). L-am urmarit pe nenea care ne arata procedurile de siguranta la bord si incercam sa dibuiesc ce spune stewardesa, in romana si intr-un fel de engleza. Am decolat (mi-a placut la nebunie), am facut poze, am ramas socata de pretul unei cola la jumate (2euro jum.), am lasat in urma piesele de lego, am facut poze, am ascultat povestile de viata ale unei doamne-madam pupaza din dreapta, am facut poze, nu stiu prin ce deviere de la subiect am fost intrebata daca noi (generatia noastra) practicam sexul oral, am facut poze, i-am raspuns femeii, am aterizat (am crezut ca raman fara timpane), si da am facut poze. Mi-a placut.

Pe pamant italian. Cat am stat la bagaje doamna a mai stat cu mine, si desi era romanca incepuse sa imi vorbeasca in italiana. O fi intrat pe pilot automat, saraca. Nu am realizat ca sunt in italia si am continuat sa vorbesc in romana, de abia cand mi-a fost verificat buletinul m-a izbit ..cu un "grazie".

Sosele foarte libere si bune. Oameni foarte urati. Italia nu e febletea mea, sau cel putin nu italienii insa cu toata antipatia si fitele mele de Bucuresti, m-am simtit bine. Desi din cate stim italienii stiu sa vorbeasca in italiana si atat. De aceea am cam stat muta, pentru ca traducatorul meu aka maman ori nu voia sa imi traduca perlele, ori se saturase, ca de inteles le potriveam eu.

Am parcurs la kilometri zilele astea de zici ca am fost pe munte, nu dispuneam nici de masina (ochiul meu a vazut numai masini una si una), si nici de bicicleta (toate babutele aveau), asa ca am fost o raritate pe acolo. Am mancat la ore fixe, m-am trezit de cu dimineata, ce mai! am avut parte un stil de viata ce ma ingrozeste (sa ma trezesc la 7 dimineata, what's happening to the world!?).

In goana mea de a ma uita si analiza lumea (tot am incercat sa vad persoane dragute nu frumoase) am constatat ca poti fi si gol sau imbracat intr-un sac ca ei nu au timp de analizat, vazut, barfit, isi vad de treaba lor (oh well o fi doar o impresie). Mi s-a impuiat capul cu salutatul la intrarea si iesirea din magazine si am auzit la "grazie"de mi-a ajuns. In dreapta, in stanga peste tot italiana. La tv numai programe DUBLATE in italiana. Facusem alergie, pana am inceput sa ma obisnuiesc si sa imi surada ideea de a sta acolo. Peste tot unde am mers (o arie restransa ce-i drept -Venetia, Pordenone, Sacile) nu am auzit urma de muzica, nimica, tacere totala, ferestrele lor aveau zabrele, chiar si cele de la blocuri, de la etajele superioare, insa painea, ziarele, laptele -produsele care le primesc dimineata)nu dispar desi stau ceva vreme afara pana sunt ridicate de catre proprietar.

Venetia. Nu se compara cu nimic, nici cu sentimentul meu de dezamagire cand am ajuns acolo, deoarece ma asteptam la ceva magnific, nici cu sentimentul de uimire ca sunt acolo si chiar e un loc magnific (am nevoie de putina acomodare si apoi nu mai scapi de mine), si bineinteles cu dorinta de a ma reintoarce oricand, in orice conditii.

Traseul printre stradute, vezi imbufnatii, vitrinele, magazinele, oprirea la un tip: "ma scuzati, sunteti roman?" si uimirea lui "WTF sa ii raspund sau nu?", poduletele pline ochi de lume, gondolierii, gondolele, tarabele si magazinele cu mii si mii de masti, suveniruri, printre care si vestitii indieni worldwise merchandisers, foarte agasanti de altfel, tinutul dupa cativa turisti care vorbeau portugheza (ce sa fac si eu, imi dezvolt talentul de stalker, in primul rand ca auzeam si altceva decat italiana, si era portugheza de la mama ei vitrega - Brasil:X, am facut chiar si conversatie cu ei, exces de sociabilitate), dupa ameteala ce sa cumpar, ce sa vad, ce sa pozez, si dupa inimaginabilele preturi ale obiectelor brenduite, astfel ca primul ceas probat a fost dragoste la prima vedere si primul pret:)), un cappucino la un bistro cu mami, si saraca vanzatoare cu care am vb si care isi depasea in fiecare zi recordul la spus "grazzie", apoi the one ...Piata San Marco...sa fac poze, sa ma opresc sa admir, sa respir, sa ce?? am incercat pentru cateva clipe sa ma opresc din frenezie si sa captez momentul in sinea mea si nu in poze, insa la marea de oameni a fost putin dificil, Palatul Dogilor, doamne cata aparatura foto intr-un singur loc, ochitul zodiei mele, rugatul de porumbei sa stea cu mine in poza, Podul Rialto, asteptatul la coada sa prind un loc pentru un cot pe Canalul Grande, cate-un Ciao bella ici si colo (apropo de asta cat de ironic este salutul asta la ei), apoi "hai sa mergem si aici, dar aici nu am fost...Nu!ca pierdem trenul....dar intru si vad repede...dar tu n-auzi ca nu ajungem la tren....hai ca am intrat, asteapta-ma afara....hai domne mai repede...cumpar asta si vin...ia vezi marimea mea au?... nu sh, dar hai ca pierdem trenul haha...-DIALOGUL SURZILOR, si apoi cu chiuv cu vai si inca cateva achizitii ( o curea, o masca..una alta) am purces catre gara. Trist.

Un amalgam de reactii, evenimente, senzatii. Cu prima ocazie repet figura. Pentru intrebari aveti mai jos adresa redactiei.

PS: am reusit sa o scot de la ciorne cu ocazia unei noi plecari, in Milano...si ma gandeam sa imi readuc aminte atmosfera. Desi nu vor avea termen de comparatie in veci (Venetia cu Milano).

LE: a fost scrisa pe 28.10.2008 de aceea pare ca imi reneg varsta in primul paragraf

iar ca idee, frazele fara cap si fara coada sunt exprimarea unei experiente placute

Old stuff, recent seen

2009-02-21T03:12:00.004+02:00

pfoai doamne...cam atat pot zice. cert este ca am aflat 2 secrete: de ce merg femeile in turma la toaleta, cel putin intr-un club, si de ce suntem considerate specia rea. Pai daca merg impreuna masculii trebuie sa se resemneze si sa le astepte astfel ca nu pot merge in acelasi timp cu ele, si prin urmare nu vad mutante. Inteleg ca vrei sa te dai cu fond de ten, no problem daca stii sa o faci, vrei un ruj pentru buze senzuale, dar have mercy pentru cei not that kewl, lasa dracu rozul ciclam pt bot, lasa spatula pentru ten, verifica-te acasa in oglinda..eu stiu ca negru subtiaza dar nu face sa dispara...sunculita aia atarnata nu a disparut, zau.

Al doilea: suntem atat de rele, invidioase etc etc pentru ca ne este dat sa vedem crudul adevar la lumina.

A da, remarcile astea nesimtite ma caracterizeaza mereu insa le mai tin si pentru mine, din cand in cand.